Întâmpinarea Domnului

„Şi se vor da pe faţă
gândurile multor inimi”

Sărbătoarea are un generic universal ca titulatură, dar şi ca timp:
atunci, azi, cândva, oricând, aici, între cer şi pământ. În toate
culturile întâlnirea omului cu divinitatea este de fapt tot o „
Întâmpinare’’. Să te întâlneşti cu Dumnezeu nu e la îndemâna oricui.
Numai la gândul acesta eşti copleşit. Din vechime şi până astăzi, a
existat un ceremonial de întâmpinare a oaspeţilor. Dar să întâmpini
Divinul, Absolutul, pe Creator, este un eveniment, fiindcă o singură
dată se întâmplă aşa ceva. Revelaţia povesteşte despre această
întâlnire, în care omul dă bineţe Creatorului. Însă omul s-a plictisit,
şi a devenit fugar. Dumnezeu găseşte soluţia: „Adame, unde eşti?”
Surprins că este găsit, trânteşte uşa casei de oaspeţi, dar nu poate să
o închidă şi pe a ieslei, unde nu bănuia că o să-şi găsească sălaş
Cuvântul.
Îl întâmpină creaţia, necuvântătoarele, păstorii iar
îngerii cântă. Templul, loc legiferat devine Casă, şi nu peşteră. Aici
în Templu, un om drept, temător, şi învechit de zile, aştepta clipa.
Este dreptul Simeon, care are încuviinţare, să-L ţină în braţe pe Fiul
Lui Dumnezeu. Ce har, ce Taină, ce rugăciune, ce prezentare: „Acum,
slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, în pace, după Cuvântul Tău.” Trebuie
să ştim câte ceva despre acest om purtat de Duhul Sfânt, mai ales că
Evanghelia este şi fragment din istoria vremurilor. Tradiţia sfântă ne
spune că făcea parte din cei 70 sfinţi părinţi aleşi de Ptolomeu
Filadelful al Egiptului, ca să traducă vechile Scripturi pentru elinii
din Alexandria. Îi revine cartea lui Isaia, şi când ajunge la capitolul
VII, versetul 14: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu”,
termenul fecioară este înlocuit cu femeie, pentru că fără inspiraţie,
nu putea mintea lui prea pământeană să înţeleagă Întruparea. Ziua
scria, iar noaptea îngerul, modifica din nou scriind, Fecioara. Spre
încredinţare, i s-a spus că nu va vedea moartea, până când nu se vor
împlini întocmai. Să ne imaginăm cum într-o zi, un om, uitat parcă de
Dumnezeu, în vârstă de peste 300 ani, care în văzul tuturor întâmpină
Sfânta Familie. Mai mult, îl ia în braţe pe pruncul Iisus, la 40 de
zile, şi-L arată omenirii, iar Simeon se dezleagă acum de necredinţa
tinereţii. „Au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o
înaintea tuturor popoarelor”. Rostirea bătrânului Simeon este
profetică: ” Este pus spre ridicarea şi căderea multora…, şi numele Lui
va stârni multe împotriviri.” Aceste cuvinte s-au împlinit. Câţi n-au
încercat să scape de amintirea Lui, dar nici în morminte nu au linişte,
căci şi acolo este Împărat şi Judecător. „Şi se vor da pe faţă
gândurile multor inimi”, spunea dreptul Simeon. Răscolirea
conştiinţelor adormite şi pângărite se face cu Taina mărturisirii,
instituită tot de El, ca să le arate că a rămas iubire până la iad.
Vino, la rugăciunea Bisericii, şi nu vei fi niciodată singur, poartă-te
creştineşte, şi-L vei zări în fapta cea bună. Învaţă din purtarea
îngerilor şi nu vei regreta. Este sărbătoare, este întâmpinare, şi
aici, dar şi dincolo, de aceea, noi, cei încreştinaţi rostim: „
Intra-voi în casa Ta, Doamne. Amin!”

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian