Intru aceasta zi, cuvant despre voirea cea buna si cea rea.
Mila Domnului.
Un
frate a intrebat pe un staret, zicand: „Ce este, parinte, lucrul cel bun
si ce este voirea cea rea?” Iar parintele acela i-a raspuns lui: „Frate,
toata odihna trupeasca, uraciune este lui Dumnezeu. Ca Insusi a zis: Sa
avem si sa alegem stramta si anevoioasa cale, care sa ne duca pe
noi la viata cea vesnica. Deci, oricine isi alege aceasta cale, acela are
voirea cea buna. Si cel ce se infraneaza pe sine, la tot lucrul, dupa puterea
sa, stramtorare isi face lui. Ca a zis Apostolul: Imi chinuiesc trupul
si-l robesc pe el, fapta cea buna facand-o. Vezi, cum si fara voia trupului
sau, acest dumnezeiesc barbat, de buna voia sa, isi robea trupul? Deci,
cel ce are aceasta buna voire a mantuirii, acela in tot locul vietii sale
amesteca putin necaz. Deci, voind ca sa ma culc pe un asternut moale si
facut din fulgi, sa ma intreb: Oare, nu voi face vreun lucrul placut trupului?
Pentru care se cuvine sa-l necajesc putin, adica sa ma culc pe o patura,
pentru neputinta trupeasca, pentru ca cela ce se rusineaza a face asa,
nu face bine, ca, iata, unii numai pamantul au spre odihna, iar altii piatra,
precum dumnezeiescul Arsenie, si multi altii, Unii, inca si spini isi puneau
in loc de capatai, alegandu-si lor necazul acesta. Si iara, de aflu pe
aproapele izvor de apa sau bucate, care dau odihna, atunci, ca un iubitor
de lucrare, sunt dator sa-mi aleg cele mai departate, ca sa-mi misc trupul
meu in putin necaz. Inca se cade mie a avea painea cea mai proasta, ca
sa ma stramtorez putin, aducandu-mi aminte de cei ce nicidecum nu mananca
bucate, iar, mai ales, de Stapanul nostru Hristos, Care nu a pregetat sa
guste fiere si otet pentru mine. Aceasta este voia cea dupa Dumnezeu. Iar
voia cea dupa trup cauta, dimpotriva, toata odihna. Ca zic unii: „Inchide
degraba usa, ca sa nu ma bata vantul, sau sa nu ma supere praful. Sau,
catre ucenic: Vezi frate, ai afumat fiertura si nu pot sa mananc, si altele.
Aceasta este voia cea rea, sa o tai pe ea si te vei mantui. Iar de te vezi
vinovat la o fapta rea ca aceasta, apoi, singur sa te indreptezi si sa
lepezi de la tine niste patimi ca aceasta si vei scapa de muncile cele
vesnice si toate bunatatile vei dobandi”. Fie, deci, si spre mine, pacatosul,
mila Domnului, de vreme ce multe rele si fara numar pacate am facut.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian