Altã minune a Sfântului Vasilie, despre femeia cea pãcatoasã.

Miluieste-ma robule al lui Dumnezeu Celui de sus.

In zilele Cuviosului parintelui nostru Vasilie, era in Cezareea o
vaduva de neam bun si foarte bogata, care petrecand in desfatari si
intru placerea trupului, se robise pacatului si se tavalea in necuratia
desfraului multi ani. Iar Dumnezeu, care cauta indreptarea tuturor, s-a
atins de inima ei cu darul sau si si-a venit femeia intru sine. Si
fiind ea in singuratate, cugeta la multimea cea nemasurata a pacatelor
sale si a inceput a se tangui, zicand: „Vai mie, pacatoasa si
desfranata, cum voi raspunde Dreptului Judecator pentru atatea pacate
ce s-au facut de mine, casa trupului mi-am stricat, sufletul mi-am
spurcat; vai mie, celei mai pacatoase decat toti, caci cui m-am
asemanat cu pacatele? Desfranatei, sau vamesului? Ca nimeni nu a gresit
asa ca mine. Mai ales ca, dupa Botez, atatea rautati am facut, de unde
voi lua indrazneala sa cred ca ma va primi Dumnezeu, pocaindu-ma?” Asa
tanguindu-se, si-a adus aminte de toate cele ce de la tinerete pana la
batranete le-a facut si, sezand, le-a scris pe hartie. Si mai pe urma
decat toate a scris alt oarecare pacat mai greu, si cu plumb a
pecetluit hartia. Apoi, instiintandu-se de vremea cand sfantul Vasilie,
mergea la biserica, a alergat la dansu si, aruncandu-se inaintea
picioarelor lui cu hartia, striga zicand: „Miluieste-ma Sfinte al lui
Dumnezeu, pe mine ceea ce am gresit mai mult decat toti.” Iar Sfantul,
stand, a intrebat-o pe ea ce voieste de la dansul? Iar ea, dandu-i
hartia cea pecetluita in mainile sale, i-a zis: „Iata Stapane, toate
pacatele si faradelegile mele le-am scris in hartia aceasta si le-am
pecetluit. Iar tu, placutule al lui Dumnezeu, sa nu le citesti pe ele,
nici sa deslegi pecetea. Ci, numai cu rugaciunea ta, sa le dezlegi pe
ele, ca eu cred ca Cel ce mi-a dat mie gandul acesta, te va auzi cand
te vei ruga pentru mine.”

Iar Vasilie, luand hartia, a cautat
la cer si a zis: „Doamne, al Tau unuia este lucrul acesta, ca de vreme
ce pacatele au toata lumea Tu le-ai ridicat, cu cat mai vartos poti sa
curatesti pacatele unui singur suflet, pentru ca toate pacatele noastre
nenumarate sunt la Tine, iar milostivirea Ta este nemasurata si
neurmata.” Aceasta zicand a intrat in biserica tinand hartia, si
aruncandu-se pe sine inaintea Jertfelnicului, a petrecut toata noaptea,
rugandu-se pentru femeia aceea. Iar a doua zi, savarsind dumnezeiasca
slujba, a chemat femeia si i-a dat ei hartia pecetluita, precum a si
fost, zicand catre dansa: „Ai auzit femeie ca nimeni nu poate sa ierte
pacatele, fara numai unul Dumnezeu.” Iar ea a zis: „Am auzit, cinstite
parinte, si, pentru aceasta, ti-am facut rugaciune ca sa aflu
indurarile Lui.” Aceasta zicand femeia, si-a dezlegat hartia si, si-a
aflat toate pacatele sale sterse, afara numai de acel greu pacat scris
pe urma care, era nesters, si vazand aceasta, femeia s-a inspaimantat,
si batandu-si pieptul sau, a cazut la picioarele Sfantului strigand:
„Miluieste-ma robule al lui Dumnezeu Celui de sus, si, precum pentru
toate faradelegile mele te-ai indurat si ai rugat pe Dumnezeu, asa si
pentru aceasta te roaga, ca sa fiu cu totul curata.” Iar Arhiepiscopul,
mila fiindu-i de ea, a lacrimat si a zis: „Scoala-te, femeie, ca si eu
om pacatos sunt si-mi trebuia si mie milostivire si iertare. Iar Cel ce
a curatit pacatele tale, pe care le-a voit, puternic este ca si pacatul
tau cel nesters sa-l curateasca, de te vei feri de acum pe tine de
pacat si de vei feri de acum pe tine de pacat si de vei incepe a umbla
pe calea Domnului; apoi nu numai iertata vei fi, ci si slavei ceresti
te vei impartasi. Insa, te sfatuiesc sa mergi in pustie si vei afla un
barbat sfant, anume Efrem; aceluia sa-i dai hartia aceea si-l roaga pe
el, ca sa mijloceasca spre tine milostivirea Iubitorului de oameni.
Dumnezeu.”

Iar femeia, dupa cuvantul Sfantului, s-a dus in
pustie si multa cale umbland, a aflat chilia fericitului Efrem si,
batand, a zis: „Miluieste-ma pe mine, pacatoasa, Cuvioase Parinte.” Iar
Efrem, stiind cu Duhul pricina venirii ei, i-a raspuns ei: „Du-te de la
mine femeie, ca om pacatos sunt, trebuindu-mi si mie ajutor de la
altii.” Iar ea i-a dat hartia, zicandu-i: „Arhiepiscopul Vasilie m-a
trimis la tine, ca, rugandu-te lui Dumnezeu, sa-mi curatesti pacatul
meu, cel scris in hartia aceasta, pentru ca pe celelalte pacate el le-a
curatit, iar tu, pentru un pacat, sa nu te lenevesti a te ruga, ca la
tine sunt trimisa.” Iar Cuviosul Efrem i-a zis: „Nu, fiica, ci cel ce a
putut milostivi pe Dumnezeu pentru pacatele tale cele multe, cu cat mai
vartos pentru unul va putea a-L ruga. Deci, du-te dar, du-te si nu sta,
ca sa-l afli pe el intre cei vii, mai inainte de a nu se duce catre
Domnul.” Iar ea inchinandu-se lui, s-a intors la Cezareea. Si, intrand
in cetate, a sosit la ingroparea Sfantului Vasilie, pentru ca murise,
si acum duceau sfantul lui trup la mormant. Si intampinandu-l femeia a
inceput a striga cu multa tanguire catre Sfantul, ca si catre cineva
viu, zicand: „Vai mie, Sfinte al lui Dumnezeu, vai mie, ticaloasa,
pentru aceasta m-ai trimis in pustie, ca sa iesi in liniste din trup.
Dar iata m-am intors fara folos, atata osteneala, in pustie, in zadar
suferind. Sa vada Dumnezeu si sa judece, ca, desi puteai tu insuti
sa-mi dai ajutor, la altul m-ai trimis.” Acestea strigand, a aruncat
hartia deasupra nasaliei Sfantului, spunand la tot poporul de osteneala
sa. Iar unul din clerici, vrand sa vada, cei scris in hartie, a luat-o
si desfacand-o, n-a aflat intr-insa nici o scrisoare, ci toata hartia
era curata, si a zis femeii: „Nimic nu este aici scris. Nu te mai
osteni, dar, fiindca nu stii ce a facut iubirea de oameni a lui
Dumnezeu pentru tine.” Si tot poporul, vazand minunea aceasta, a
proslavit pe Dumnezeu, Cel ce a dat o putere ca aceasta, robilor sai,
si dupa mutarea lor.

( Proloage)

Postat in Minuni de Parintele Zisu Iulian