Intru aceasta zi, minunea Sfantului Silvestru, la intrebarile despre evrei si pagani.

Auzi-ma pe mine, robul Tau, in ceasul acesta, ca sa se
proslaveasca Preasfant Numele Tau

Dupa ce s-a crestinat marele Constantin imparatul, veste si zvon s-a
facut printre evrei si pagani, ca se vor inchide capistele lor si in
tot locul se vor zidi biserici crestinesti intru slava Sfintei Treimi.
Deci, au venit evreii la Sfantul Silvestru ca sa-l intrebe pe dansul
despre poruncile imparatului. Si era intre dansii unul mai intelept, un
rabin, anume Zambri, iscusit nu numai in elineasca intelepciune si in
evreiasca scriptura desavarsit, ci si in mestesugul magiei prea mare
era, in care toata nadejdea paganeasca se punea, ca, daca nu va birui
pe crestini cu cuvintele, atunci cu semnele cele vrajitoresti sa-i
dovedeasca.

Iar, sosind ziua infruntarii paganilor cu
crestinii, a stat imparatul pe scaunul sau, cu toata curtea, si a
intrat inaintea imparatului si Sfantul Silvestru cu putini insotitori,
avand cativa episcopi ce se intamplasera atunci acolo si au intrat si
cei o suta douazeci de pagani. Si s-a inceput vorbirea, pe care si
imparateasa Elena, dorind sa o asculte, a stat dupa perdea, iar
imparatul si curtenii luau seama la cele ce se graiau de amandoua
partile. Deci, intru inceput, paganii pe imparat l-au judecat, ca ar fi
fost inselat de Silvestru, dupa aceea s-au pornit asupra lui Silvestru
si, in sfarsit si impotriva Domnului Hristos graiau cuvinte de
defaimare. Iar Arhiereul, ca un ostas ales, cu proorociile barbatilor
celor de Dumnezeu-purtatori si ale sfintilor Prooroci, dovedea cele ce
s-au spus despre venirea lui Mesia, si-i dovedea pe ei, pe elini, ca pe
niste robi ai idolilor, iar pe evrei, ca pe cei ce au cazut din slava
lui Dumnezeu. Si toti n-au putut sa-i stea lui impotriva. Iar imparatul
si toata curtea au laudat pe Silvestru si pe el l-au socotit biruitor
la intrebarile acelea, caci acum, paganii nu aveau ce sa zica impotriva
lui Silvestru.

Atunci Zambri, rabinul a zis catre imparat:
„Macar ca ne dovedeste pe noi Silvestru cu cuvintele sale, foarte
mester fiind la vorbire, insa noi nu ne vom departa de legea noastra
cea parinteasca, nici vom urma Omului pe care parintii nostri cu sfat
de obste, la moarte l-au dat. Iar ca unul este Dumnezeu, Acela pe care
noi Il cinstim si nu este altul, eu nu cu cuvantul, ca Silvestru, ci cu
fapta sunt gata a arata, daca vei porunci, imparate, sa se aduca aici
un bou mare si neimblanzit, si indata va sti stapanirea ta si toti cei
ce stau de fata, ca nu este Dumnezeu, afara de Dumnezeul nostru.” Iar
un oarecare, din cei ce stau inaintea imparatului, a zis: „Am un bou ca
acela in cireada mea, nu departe de la zidurile cetatii, pe care nimeni
nu poate sa puna jugul, nici cu mana sa-l atinga.” Si indata a trimis
imparatul sa aduca boul acela.

Intru acea vreme, vorbind
Sfantul Silvestru, a intrebat pe Zambri: „Pentru ce-ti trebuie boul? Si
cand il vor aduce, ce poti sa-i faci lui?” Iar Zambri a zis: „Vreau sa
arat puterea numelui Dumnezeului nostru, pe care, de-l voi sopti boului
in ureche, indata va muri. Ca nu poate firea cea muritoare sa sufere
numele lui Dumnezeu, nici nu poate sa fie viu acela, care va auzi acest
nume. Iar parintii nostri, cand se aduceau boii la jertfa, numele acela
in urechile boilor il graiau si, indata, cu mare raget, cadeau si,
murind, se faceau gata pentru jertfa.” Iar Silvestru i-a zis: „Daca
numele acela, precum zici, ucide pe toti cei ce-l aud pe el, apoi cum
tu l-ai invatat si n-ai murit?” Zambri a raspuns: „Nu se cade tie ca sa
stii taina aceasta, de vreme ce vrajmas al nostru esti.” Acestea
zicandu-le Zambri, a grait imparatul: „Daca episcopului nu vrei sa-i
descoperi taina aceea, apoi sa o spui noua, ca intr-adevar, lucru de
indoire este, fara numai de va zice cineva ca, citindu-se scris numele
acela, poate sa-l invete.” Raspuns-a Zambri: „Nici pe piele, nici pe
hartie, nici pe lemn, nici pe piatra, nici pe orice fel de materie nu
poate sa fie scris numele acela, ca, indata, si scriitorii si acea
materie pe care s-ar scrie, pier.” „Atunci spune-ne cum tu insuti l-ai
invatat? Caci, cu neputinta este a-l invata, daca nici nu se graieste,
nici nu se scrie.” Iar Zambri, a raspuns: „Eu, imparate, sapte zile am
postit, apoi intr-o spalatoare noua de argint am turnat apa curata din
izvor si m-am rugat si s-au scris cuvintele pe apa, cu un deget
nevazut, care m-a invatat numele Dumnezeu.”

Iar inteleptul
Silvestru i-a zis: „Daca asa ai invatat numele acela, precum spoi,
atunci de ce, cand il graiesti pe el cuiva in ureche, si tu insuti auzi
numele acela, precum il aude si cel caruia il graiesti, cum se face ca
tu insuti, auzindu-l pe el, nu mori?” Raspuns-a vrajitorul: „Ti-am spus
tie ca nu se cade sa stii taina aceea, vrajmas al nostru fiind. Deci,
ce nevoie este de cuvinte, cand numai cu fapta se cade sa aratam ceea
ce se graieste si din doua sa-ti alegi una: sau tu, chemand Numele
Nazarineanului tau, sa omori boul, ca si noi sa credem intr-insul, sau
eu voi zice in urechea lui numele dumnezeului nostru si va muri boul
acela si datori vei fi tu sa crezi in dumnezeul nostru.” Aceasta
auzind-o, toti cei ce stateau de fata au laudat judecata lui Zambri,
iar crestinii se indoiau, insa Sfantul episcop ii intarea pe ei. Iar
imparatul a zis lui Zambri: „Se cade ca tu, mai intai, sa-ti implinesti
fagaduinta, ca tu ai fagaduit ca, numai cu un cuvant, sa omori boul.”
Iar vrajitorul a raspuns: „De-mi poruncesti mie ca sa fac aceasta,
imparate, apoi vei vedea puterea dumnezeului meu.” Si, acestea zicand,
s-a apropiat de bou, pe care niste oameni puternici, cu funii tari de
coarne legandu-l, cu anevoie si cu osteneala mare il duceau. Deci,
apropiindu-se Zambri de el, i-a soptit ceva in urechea lui si indata
boul, racnind foarte tare si scuturandu-se, a cazut mort. Si toti,
vazand aceasta, s-au mirat foarte mult, iar paganii au strigat, batand
din maini si zicand: „Am biruit, am biruit!”

Iar Sfantul
Silvestru a rugat pe imparat sa porunceasca sa se faca tacere. Si,
facandu-se tacere, a zis episcopul catre pagani: „Au doara nu este
scris in cartile voastre aceasta, pe care Atotputernicul Dumnezeu a
grait: „Eu voi omora si voi face viu, ucide-voi si eu voi tamadui?” Iar
ei au raspuns: „Asa este scris.” Iar Silvestru a grait: „Daca Zambri
numai cu numele lui Dumnezeu a omorat boul, apoi, cu acelasi nume sa-l
si invieze, pentru ca Dumnezeu este binefacator, iar nu raufacator, si
aceasta este firea Lui, adica a face bine, iar a face rau este
potrivnic firii Lui, ca voia Lui este totdeauna buna. Si, de se
intampla vreodata, ca si cu ceva rau pedepseste pe cineva pentru
folosul altora, insa aceasta se intampla de nevoie si nu cu voie face
unele ca acestea, ci silit fiind de ale noastre fapte rele. Deci, daca
Zambri a facut cu inlesnire ceea ce nu este cu bunavoirea firii lui
Dumnezeu, cu atat mai vartos poate sa faca ce este potrivit cu firea
lui Dumnezeu, adica sa invie boul cu acelasi nume dumnezeiesc, nume
prin care l-a omorat, si eu voi sta langa credinta lui.” Iar Zambri a
zis catre imparat: „Iata, imparate, voieste Silvestru ceea ce nu mai
este de trebuinta, acum, dupa ce s-a savarsit lucrul cel minunat.” Iar
catre Silvestru a zis: „De ai si tu vreo putere, fa vreo minune, cu
numele lui Iisus al tau.” Iar episcopul a raspuns: „Daca asta voiesti,
iti voi arata tie puterea Hristosului meu, cand, prin chemarea
Sfantului Sau Nume, voi invia boul acesta, pe care tu l-ai omorat.”
Zis-a Zambri: „In desert te lauzi, Silvestru, pentru ca nu se poate sa
fie aceasta, ca, adica, boul sa fie din nou viu.” Iar imparatul a zis
lui Zambri: „Deci, daca ceea ce zici tu ca este cu neputinta, va putea
episcopul sa faca, atunci vei crede in Dumnezeul lui?” Raspuns-a
Zambri: „Cu adevarat, imparate, ma jur tie, ca de voi vedea boul
inviat, voi marturisi pe Hristos ca este Dumnezeu si voi primi credinta
lui Silvestru; asisderea si toti ceilalti, impreuna cu mine, acelasi
lucru vor face.”

Atunci episcopul, plecandu-si genunchii, cu
staruinta s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi, apoi, sculandu-se si
mainile ridicandu-si, a grait in auzul tuturor: „Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, si Dumnezeule, Caruia usor ii este a
lua viata si a invia, a rani si a tamadui, binevoieste ca, prin
chemarea Preasfantului si de viata facatorului Numelui Tau, sa invieze
boul acesta, pe care Zambri, prin chemarea vrajitoreasca, l-a facut
mort, ca vremea este sa se arate minunile Tale, pentru mantuirea
multora. Auzi-ma pe mine, robul Tau, in ceasul acesta, ca sa se
proslaveasca Preasfant Numele Tau.” Iar dupa rugaciune, s-a apropiat de
bou si a grait cu mare glas: „De este adevarat Dumnezeul cel
propovaduit de mine, Iisuse Hristoase Cel nascut din Fecioara Maria,
scoala-te si stai pe picioarele tale si, lepadandu-ti toata salbaticia,
bland sa fii!” Aceasta zicand-o Sfantul, indata boul a inviat si s-a
sculat si sta bland. Iar Sfantul a poruncit sa deslege funiile din
coarnele lui si i-a zis: „Du-te de unde ai venit si pe nimeni sa nu
vatami, ci bland sa fii, asa iti porunceste tie Iisus Hristos,
Dumnezeul nostru!” Si s-a dus boul cu toata linistea, el care, mai
intai, neimblanzit si salbatic era. Aceasta vazand-o toti, au strigat,
ca o singura gura zicand: „Mare este Dumnezeul Cel propovaduit de
Silvestru!” Iar paganii, cu Zambri, alergand la Sfantul si
cuprinzandu-i picioarele, cereau sa se roage lui Dumnezeu pentru dansii
si sa-i primeasca pe ei la credinta crestineasca. De asemenea, si
fericita Elena, deschizand perdeaua dupa care statea sa asculte
intrebarile si sa priveasca la cele ce se faceau, a iesit si a cazut la
picioarele Sfantului si, marturisind pe Hristos ca este Dumnezeu
adevarat, a cerut Sfantul Botez. Si a fost botezata, atunci, Sfanta
Elena, la fel si paganii, cu Zambri, si nenumarata multime de popor s-a
apropiat de Dumnezeu si s-a unit cu Biserica lui Hristos.

Dupa
aceasta, Sfantul Silvestru s-a dus cu Sfanta imparateasa Elena la
Ierusalim, ca sa caute Crucea Domnului, care aflata fiind, multi pagani
au crezut in Hristos Iisus si i-a botezat pe ei Sfantul Silvestru.
Apoi, la Roma intorcandu-se, a vietuit cealalta vreme a vietii sale,
intru obisnuitele sale osteneli si in grija cea pentru Biserica lui
Hristos. Si asa bine pastorindu-si turma cea cuvantatoare, a trecut
catre Domnul plin de zile. Intru episcopie a petrecut douazeci si trei
de ani si zece luni. Iar acum, in viata cea ne sfarsit, cu ingerii
proslaveste pe Tatal si pe Fiul, si pe Sfantul Duh, pe Unul in Treime
Dumnezeu, pe Care si noi sa-L marim in veci! Amin.

( Proloage)

Postat in Minuni de Parintele Zisu Iulian