Intru aceasta zi, Cuvant despre Sfantul Vasile cel Mare, cum a izbavit cu rugaciunile sale pe un tanar inselat de draci.

Sa te certe pe tine Domnul, diavole!

Eladie, cel ce a fost unceic marelui Vasilie si martor apropiat al
minunilor lui, barbat imbunatatit si sfant, a spus nemincinos un lucru
ca acesta: „Un curtean dreptcredincios, anume Proterie, cercetand
Sfintele locuri, a gandit ca sa dea pe fiica sa intr-una din manastiri,
spre slujba lui Dumnezeu. Iar diavolul, cel ce din inceput uraste
binele, a pornit pe o sluga a lui Proterie, spre poftirea fiicei
stapanului sau. Si vazand sluga ca este lucru nelesnicios, si nici
indraznind a zice ceva pentru aceasta, stiindu-se pe sine nevrednic, a
mers la un vrajitor ce locuia in cetatea aceea si toata dorirea sa i-a
spus-o, si i-a fagaduit sa-i dea lui aur mult, de va face sa sa poata
lua de sotie pe fiica stapanului sau. Iar vrajitorul, la inceput se
lepada, dar mai pe urma a zis: Daca primesti, te voi trimite la
stapanul meu diavolul si el iti va ajuta tie la una ca aceasta, de vei
face si tu voia lui. Iar ticalosul acela rob a zis: Pe toate cele ce-mi
va porunci, fagaduiesc ca le voi face. Iar fermecatorul i-a zis: Dar te
vei lepada de Hristos al tau si vei da scrisoare pentru aceasta? Iar el
a zis: Gata sunt, numai sa-mi castig dorirea mea. Raspuns-a vrajitorul:
De fagaduiesti asa, apoi si eu iti voi fi ajutator.

Si luand o
hartie, vrajitorul a scris diavolului asa: De vreme ce mi se cade a ma
sargui, stapanul meu, ca rupand de la crestineasca credinta sa aduc la
a ta stapanire, pentru inmultirea partii tale, iata, trimis-am la tine
pe tanarul ce va aduce scrisoarea mea, aprins de pofta pentru o
fecioara si te rog de aceea, sa-i dai lui ajutor ca sa-si castige
dorirea sa, ca si eu, intru aceasta, sa ma proslavesc si cu mai mare
sarguinta sa castig pe multi, care iti vor fi tie placuti. O scrisoare
ca aceasta scriind vrajitorul catre diavolul, i-a dat-o tanarului
aceluia si l-a trimis, zicandu-i: Sa mergi in ceasul acesta al noptii
si sa stai la mormintele paganesti si sa ridici hartia in vazduh si-ti
vor sta de fata cei ce te vor duce la diavolul. Iar el, ticalosul,
degraba s-a dus si, stand la morminte, a inceput a chema pe draci spre
ajutor. Si indata in fata lui a stat viclenele duhuri si cu bucurie au
dus la capetenia lor pe cel inselat. Si, vazandu-l ca sedea pe scaun
inalt si multime de duhuri viclene inconjurandu-l pe el, i-a dat lui
scrisoarea cea de la vrajitor, pe care, luand-o capetenia diavolilor, a
zis catre tanar: Crezi in mine? Iar el a zis: Cred. Si diavolul a zis:
Oare te lepezi de Hristos al tau? Iar ticalosul a zis: Ma lepad.
Grait-a lui Satana: De multe ori ma inselati voi crestinii, ca atunci
cand va trebuie ajutorul meu, veniti la mine, iar dupa ce va impliniti
dorirea voastra, iarasi va lepadati de mine. Ci, sa-mi faci mie in
scris ca te lepezi de credinta ta de buna voie si fagaduiesti ca sa fii
al meu pe veci si sa rabzi cu mine, in ziua judecatii, vesnica osanda,
si asa eu, indata, voi implini dorirea ta. Iar tanarul i-a facut
inscris, precum diavolul a voit.

Atunci pierzatorul de suflete
balaur a trimis pe dracii desfranarii si au aprins pe acea fecioara, cu
nesatioasa dragoste catre tanar, atat de mult, incat nerabdand patima
cea trupeasca, a cazut la pamant si a inceput a striga catre tatal sau:
Miluieste-ma, miluieste-ma pe mine, fiica ta, si ma da de sotie
tanarului acestuia al nostru, pe care l-am indragit foarte. Iar de
nu-mi vei face mie aceasta, mie fiicei tale, cea una nascuta, atunci,
cu amara moarte, degraba voi muri si vei da pentru mine raspuns in ziua
Judecatii. Aceasta auzind, tatal s-a inspaimantat si se tanguia zicand:
Vai mie, pacatosului, din ce a venit aceasta asupra fiicei mele? Cine a
amagit pe fiica mea? Cine mi-a intunecat lumina ochilor mei? Eu pe
tine, fiica mea, doream sa te logodesc cu Mirele ceresc, ca sa fii
vietuitoare impreuna cu ingerii si ca totdeauna in psalmi si in cantari
duhovnicesti sa proslavesti pe Dumnezeu si prin tine nadajduiam sa fiu
mantuit. Iar tu, fara de rusine, de nunta imi vorbesti? Sa nu ma pogori
pe mine cu mahnirea in iad, fiica, sa nu-ti rusinezi neamul tau,
insotindu-te cu un om de nimic. Iar ea, nesocotind cuvintele tatalui
sau, zicea: De nu vei face dupa dorirea mea, apoi singura ma voi ucide.
Iar tatal ei, nestiind ce sa faca, dupa sfatul rudeniilor si al
prietenilor sai, a lasat ca, mai bine sa fie voia ei, decat cu moarte
napraznica sa o vada prierind. Si, chemand pe sluga sa, i-a dat lui, ca
sotie, pe fiica sa si averi multe si a zis catre ea: Mergi, fiica
ticaloasa si patimasa, dupa barbat, insa mult te vei cai, pe urma, si
nu-ti va fi tie de folos.

Si, savarsindu-se nedreapta insotire
si diavoleasca lucrare implinindu-se, dupa catava vreme, l-au vazut si
bine l-au insemnat altii pe tanarul acela, ca nu intra in biserica si
nu se impartaseste cu Sfintele Taine. Si au spus aceasta femeii lui: Nu
stii ca barbatul tau, pe care l-au ales, nu este crestin, ci strain de
credinta lui Hristos? Iar ea, auzind aceasta, s-a umplut de mahnire si
s-a aruncat la pamant si a inceput a-si rupe obrazul si sa-si bata
pieptul si a striga zicand: Nimeni nu s-a mahnit vreodata ascultand de
parintii sai; cine va spune rusinea tatalui meu; vai mie, ticaloasei,
in cata pierzare am cazut? La ce m-am nascut si, nascandu-ma, de ce
n-am pierit? Asa tanguindu-se ea, a auzit barbatul ei si a alergat la
dansa, intreband-o de pricina tanguirii sale. Si, afland pricina, a
inceput a o mangaia, zicandu-i ca nu sunt adevarate cele zise despre
dansul si o intarea, spunandu-i ca el este crestin. Iar ea, mangainu-se
putin cu acele cuvinte ale lui, a zis catre dansul: De vei voi ca sa ma
incredintezi pe mine cu adevarat si fara de grija sa-mi faci ticalosul
meu suflet, apoi maine dimineata sa mergi cu mine la biserica si
inaintea mea sa te impartasesti cu Preacuratele Taine si atunci te voi
crede.

Iar ticalosul acela, vazand ca nu se poate pazi taina
lui, i-a spus ei cum s-a dat diavolului. Iar ea, lepadandu-si
slabiciunea femeiasca si bun sfat luand, a alergat la Sfantul Vasile si
a strigat: Miluieste-ma, ucenice al lui Hristos, miluieste-ma pe mine,
care n-am ascultat pe tatal meu si m-am supus dracescului sfat. Si i-a
spus lui cu de-amanantul, cele despre barbatul ei. iar Sfantul, chemand
pe barbatul ei, l-a intrebat de este asa, precum spune femeia lui
despre el. Iar el a zis cu lacrimi: Asa, Sfinte al lui Dumnezeu, asa
este, ca de voi tacea, apoi faptele mele vor striga. Si i-a spus lui
toate pe rand, cum s-a dat dracilor. Iar Sfantul i-a zis: Dar voiesti
sa te intorci iarasi, la Domnul nostru Iisus Hristos? Raspuns-a
tanarul: Asa, voiesc, dar nu pot. Si i-a zis Vasile: De ce? Raspuns-a:
Pentru ca m-am lepadat de Hristos cu inscris, si m-am incredintat
diavolului. Zis-a Vasilie lui: Nu te mahni de aceasta, ca iubitor de
oameni este Dumnezeu si primeste pe cei ce se pocaiesc. Iar femeia lui,
aruncandu-se la picioarele Sfantului, il ruga zicandu-i: Ucenice al lui
Hristos, pe cat poti, ajuta-ne noua! Grait-a Sfantul catre tanar: Dar
crezi ca te vei mantui? Iar el a zis: Cred Doamne, ajuta necredintei
mele. Si luandu-l pe el Sfantul de mana, a facut spre dansul semnul
crucii si l-a dus pe el in biserica si i-a poruncit lui ca neincetat sa
se roage lui Dumnezeu. Si a petrecut in rugaciune, singur, trei zile.
Dupa aceea, l-a cercetat pe el si i-a intrebat: Cum esti, fiule?
Raspuns-a tanarul: Intru mare primejdie sunt, Stapane, nu pot rabda
chiotul dracesc, infricosarile, sagetaturile si bataia cu pietre.
Pentru ca, tinandu-mi inscrisul meu, ma ocarasc, zicandu-mi: Tu ai
venit la noi, si nu noi la tine. Iar Sfantul i-a zis: Nu te teme,
fiule, daca crezi cu adevarat. Si dandu-i putina hrana, l-a insemnat cu
semnul crucii si iarasi l-a lasat, pe el tot acolo.

Apoi, dupa
putine zile, iarasi l-a cercetat. Si i-a zis: Cum esti, fiule? Zis-a
tanarul: De departe ingrozirile si chiotul lor il aud, dar pe dansii
nu-i vad. Si dandu-i lui putina mancare si rugandu-se pentru dansul,
l-a lasat iarasi si s-a dus. Dupa aceasta, la patruzeci de zile, a
venit la dandul si l-a intrebat: Cum te afli fiule? Iar el a zis: Bine,
acum, Sfinte Parinte, pentru ca te-am vazut pe tine in vis, luptandu-te
pentru mine si biruind pe diavolul. Deci, facand Sfantul rugaciune, l-a
scos pe el din biserica si l-a dus in chilia sa. Iar, a doua zi, a
chemat tot clerul bisericii si pe monahi si tot poporul cel iubitor de
Hristos si le-a zis: Sa proslavim, fratilor, pe iubitorul de oameni
Dumnezeu, ca, iata, pe oaia cea pierduta, Bunul Pastor voieste sa o ia
pe umeri si sa o aduca in biserica; deci, se cade si noua sa ne rugam
in noaptea aceasta bunatatii Lui, ca sa biruiasca si sa rusineze pe
vrajmasul sufletelor noastre. Deci, s-a adunat poporul in biserica si a
facut rugaciuni de toata noaptea, pentru tanarul ce se pocaia,
strigand: Doamne miluieste! Iar, facandu-se ziua, Vasilie a luat pe
tanar de mana si l-a dus cu tot poporul in biserica, psalmi si laude
cantand. Si iata, diavolul, fara de rusine, a venit cu toata
pierzatoarea sa putere, nevazut, vrand ca sa rapeasca pe tanarul din
mainile Sfantului. Iar tanarul a inceput a striga: Sfinte al lui
Dumnezeu, ajuta-ma! Si cu atata indrazneala si nerusinare tabarase
diavolul asupra tanarului, incat si pe Sfantul Vasile il zgaria,
tragand la sine pe tanar. Si intorcandu-se fericitul a zis catre
diavolul: Nerusinatule, pierzatorule de suflete, incapatorule al
intunericului si al pierzarii, au nu-ti ajunge tie a ta pierzare, pe
care ai facut-o tie si celor cu tine? Nu incetezi a prigoni zidirea
Dumnezeului meu? Iar diavolul a strigat catre dansul: Ma nedreptatesti,
Vasilie. Si pe acest glas diavolesc multi l-au auzit. Si a zis
arhiereul: Sa te certe pe tine Domnul, diavole! Iar diavolul, iarasi, a
zis catre dansul: Vasile, ma nedreptatesti, ca nu eu am mers la dansul,
ci el la mine, si s-a lepadat de Stapanul tau, dandu-mi mie inscris, pe
care il am in mainile mele, si in ziua Judecatii, il voi aduce pe el
inaintea Celui de obste Judecator.

Si Vasilie a zis: Bine este
cuvantat Domnul Dumnezeul meu, ca nu-si va slobozi poporul mainile sale
rugandu-se, pana ce vei da inscrisul. Si intorcandu-se Sfantul catre
popor a zis: Intaltati-va mainile voastre si strigati: Doamne
miluieste! Iar poporul, inaltandu-si spre cer mainile, cu lacrimi,
multa vreme striga: Doamne miluieste! Si iata inscrisul tanarului
aceluia a venit, purtandu-se prin vazduh, toti vazandu-l si s-a dar
fericitului Vasilie in maini. Si, luand Sfantul inscrisul in maini, s-a
bucurat si a dat multumita lui Dumnezeu. Apoi, inaintea tuturor, a zis
catre tanar: Oare cunosti, frate, zapisul acesta? Iar tanarul a
raspuns: Asa Sfinte al lui Dumnezeu, al meu este, ca l-am scris cu
insasi mana mea. Iar marele Vasile, indata l-a rupt in bucati, inaintea
tuturor, si l-a ars. Si, luand in biserica pe tanar, l-a impartasit cu
dumnezeiestile Taine. Iar pe tanar, mult invatandu-l, si canon
cuviincios dandu-i lui, l-a dat femeii sale, care cu netacut glas
preamarea si multumea lui Dumnezeu. A Caruia este slava, acum si
pururea si in vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian