Luna ianuarie în 5 zile: Înainte prãznuirea Botezului Domnului. Întru aceastã zi învãtãturã înainte de Botezul Domnului.

Cu
adevarat, praznic al mantuirii noastre este praznicul de astazi.

Sa aveti stire, fratilor, ca astazi este postul cel dinaintea
Botezului Domnului, sa va adunati, drept aceea, in Biserica, pentru
slavoslovia ceasurilor imparatesti, ca o intrare in lumina praznicului.

Cunoscut va este, fratilor, ca la varsta de 30 de ani de viata
tainuita, sfintita prin munca mainilor sale si prin ascultare, Domnul
Iisus vine si se descopere lumii la Iordan, primind Botezul Sfantului
Ioan Proorocul. Si sunt doua darurile pe care ni le face Domnul,
oamenilor si lumii, la botezul Sau: pe de o parte, un dar de curatire,
de spalare, de ispasire, de pocainta pentru toate pacatele lumii; iar,
pe de alta parte, un dar de impartasire din lumina si din sfintenia
Duhului Sfant. In scurt, un dar de smerenie si de ispasire, pe de o
parte, si un dar de preamarire si de ridicare a firii noastre la lumina
si la sfintenie, pe de alta parte.

Si, intr-adevar, pe de o
parte, Hristos Domnul se smereste la Iordan, ca ia asupra Lui pacatele
lumii intregi si ale fiecaruia din noi in parte, si le ispaseste prin
insusi faptul ca se smereste si primeste botezul pacatosilor, El Care
este fara de pacate. Dar, pe de alta parte, Hristos Domnul e preamarit
la Iordan, pentru ca, atunci cand se deschid cerurile, descoperim ca
Domnul Hristos e Dumnezeu-Fiul, Cel venit in trup omenesc, plin de har
si de adevar, ca El necontenit imparte har si adevar celor ce cred
intr-Insul, si ca, astfel, El innoieste, preamareste si ridica
necontenit firea noastra la lumina si la sfintenia ei cea dintai.

Cu
adevarat, praznic al mantuirii noastre este praznicul de astazi. E ca o
chemare a Duhului Sfant, sa ne curatim de pacate si, totodata, o
chemare sa ne ridicam si sa slujim pe Dumnezeu si pe oameni, in
credinta si pe urmele Domnului nostru Hristos. Inlauntrul nostru s-a
nascut, ca o lumina, dorinta si cautarea de a crede si de a urma pe
Domnul.

Drept aceea, si noi, fratilor, avand un Stapan milostiv
ca Acesta, sa nu ne lenevim, ci in toate zilele sa ne rugam Lui, pentru
toate pacatele cele ce le-am facut, unele cu betii si cu minciuni,
altele cu lacomii si cu hotii, ca pentru toate acestea avem a raspunde
inaintea lui Dumnezeu, la infricosata Judecata a lui Hristos; si robul
si cel slobod, si bogatul si saracul, ca acolo nu este judecata dupa
mita, nici dupa fata. Nimeni nu poate sa ajute altuia, nici tatal pe
fiu, nici maica pe fiica, nici frate pe frate, nici sluga pe stapan.
Ci, pe fiecare faptele sale ori il vor indrepta, ori il vor osandi.
Drept aceea, fratilor, sa nu tainuim pacatele noastre, ci,
marturisindu-ne duhovnicestilor parinti, sa ne pocaim de ele prin
curata marturisire. Ce de le vom tainui pe ele aici, apoi bucurie mare
facem vrajmasului, iar de le vom marturisi, apoi plans facem
vrajmasului, iar lui Dumnezeu, bucurie. Ca mai multa bucurie se face in
ceruri, zice Domnul, pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru
nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta. De ce, dar,
fratilor, nu voim noi sa ne pocaim cand vreodata cadem in vreun pacat,
ci si pana la moarte petrecem intr-insul, ba si alte pacate inca mai
adaugam? Dar noi, dimpotriva, sa lepadam pacatele si sa ne curatim de
ele, marturisindu-le, strigand lui Dumnezeu si zicand: „Stapane,
gresit-am la cer si inaintea Ta si nu suntem vrednici a ne numi fii ai
Tai, ci sa ne faci pe noi, ca pe unul din argatii Tai, si ne iarta noua
pacatele noastre, precum si noi iertam pe cei ce ne-au gresit noua.”

Si
sa nu se indoiasca nimeni din noi de adevarul ca ne vom scula din morti
si vom raspunde pentru faptele noastre. De vreme ce, ne vom scula toti,
fratilor, si vom raspunde pentru fapte, pentru ganduri si cuvinte. Ca
pentru aceasta a venit la noi Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile
neprietenului si ne-a aratat noua calea mantuirii, prin pocainta, si a
stricat moartea cu a Sa moarte si pururea ne cheama pe noi, prin
Sfintele Scripturi, intru Imparatia Sa. Sa nu ne lepadam, dar de El
pentru putina pofta, pentru ca va veni iarasi din cer, intru slava Sa,
ca sa judece viii si mortii si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele
sale. Sa credem, dar, ca nu tarziu va veni. Ca despre ziua aceea Domnul
Dumnezeu a hotarat, zicand: „Nimeni nu-L stie pe El cand va veni, nici
ingerii din cer, ci numai Tatal singur.” Drept aceea a zis: „Totdeauna
lucrand binele, gata sa fiti spre raspunsul si intampinarea Lui, ca sa
puteti scapa in ziua cea rea si sa stati inaintea Fiului lui Dumnezeu,
nerusinati, slavind pe Preasfanta Treime, pe Tatal si pe Fiul si pe
Sfantul Duh, acum si pururea.

( Proloage)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian