Întru aceasta zi, cuvânt despre un calugar ce s-a lepadat de Hristos, dar apoi, iar l-a mântuit pe el Dumnezeu.

„Privegheaza cu mintea si te roaga!”

Un frate se lupta mult cu pacatul desfrânarii. Iar, întâmplându-i-se lui a trece pe lânga un sat din Egipt si vazând o fata de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea si a zis tatalui ei: „Da-mi-o mie pe ea, sa-mi fie sotie”. Iar el i-a zis: „Nu pot sa ti-o dau, pâna nu voi întreba pe dumnezeul meu.” Deci a zis demonului: „Iata, un calugar cere pe fiica mea, sa i-o dau lui?” Iar demonul, raspunzând, i-a zis: „De se va lepada de Hristosul lui si de Botez si de fagaduinta calugareasca, sa i-o dai.” Iar calugarul de toate s-a lepadat. Si îndata a vazut el, ca un porumbel iesind din gura lui si zburând la cer. Iar slujitorul la idoli mergând la demon, i-a spus ca, iata, s-a lepadat. Atunci diavolul i-a zis: „Sa nu-i dai lui pe fiica ta de sotie, ca Dumnezeul lui nu s-a departat de la dânsul ci înca îi ajuta lui.” Si venind el la calugar, i-a spus: „Nu pot sa ti-o dau pe ea, ca Dumnezeul tau înca îti ajuta tie si nu S-a departat de la tine.” Si, acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: „Daca eu, ticalosul, chiar lepadându-ma de Dansul si de Botez si de fagaduinta calugareasca, Bunul Dumnezeu tot îmi ajuta mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu.” Si asa, si-a venit întru sine si, abatându-se de acolo, s-a dus în pustie. Si a marturisit pacatul lui la un staret mare, iar staretul i-a zis lui: „Sa sezi cu mine în pestera si sa postesti trei saptamâni, mâncând numai la doua zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine.” Si mâhnindu-se staretul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-ma Tie, Doamne, daruieste-mi mie sufletul acesta si primeste pocainta lui..” Si l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sfârsindu-se a treia saptamâna, a venit staretul la frate si l-a întrebat, zicând: „Oare vazut-ai ceva?” Si, raspunzând, fratele a zis: „Adevarat, am vazut un porumbel, zburând sus la înaltimea cerului si deasupra capului meu stând”. Iar staretul i-a zis lui: „Sa crezi, luând aminte la tine însuti, si sa te rogi lui Dumnezeu întotdeauna.” Iar la a doua saptamâna, a venit staretul la fratele, iarasi, si l-a întrebat pe el: „Oare vazut-ai ceva?” Iar el a zis: „Am vazut un porumbel zburând pe lânga capul meu.” Si i-a poruncit staretul zicându-i: „Privegheaza cu mintea si te roaga!” Dupa aceea, iarasi, a venit, sfârsindu-se saptamâna a treia, si l-a întrebat pe el: „Ce lucru ai vazut?” Iar el a zis: „Am vazut porumbelul ca a zburat si a stat deasupra capului meu si am întins mâna ca sa-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat în gura mea.” Apoi, a laudat staretul pe Dumnezeu si a zis: „Iata, a primit Domnul pocainta ta, de acum sa iei aminte la tine.” Iar fratele a zis: „Iata, de acum, împreuna cu tine voi ramâne parinte, pâna ce voi muri.”
( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian