Intru aceasta zi, povestire despre Sfantul Antonie.

Esti pacatos?

Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte
vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic
mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori
vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la
viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe
oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea
duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le
aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel
vesnic.

Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta: Doi diavoli
s-au sfatuit sa vie la staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce
nimeni dintre ei nu mai cutezau sa se apropie de el cu gand rau,
temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca ajunsese staretul la
nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu Preasfantul
Duh. Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: „Zerefere (ca asa era
numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva de noi, l-ar primi pe
el Dumnezeu la pocainta? Se poate una ca aceasta, sau nu?” Raspuns-a
celalalt: „Si cine poate sa stie aceasta?” Iar Zerefer a zis: „Imi vei
da voie sa merg la batranul Antonie, care nu se teme de noi, si sa ma
incredintez de aceasta de la dansul?” Raspuns-a lui celalalt: „Du-te,
dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si va
cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu,
insa, du-te, poate, cumva vei avea raspuns.”

Si mergand Zerefer
la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se tangui
inaintea lui. Iar Dumnezeu – vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata
de la nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei
ce alearga la El, si dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu
s-ar intoarce chiar si de la diavolul, incepatorul rautatii, de ar voi
aceasta cu adevarat sa se pocaiasca – a tainuit, o vreme, sfatul
dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il vedea
pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol,
si i-a zis: „Ce pangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi
inima si sufletul cu lacrimile tale cele multe?” Iar diavolul cel
viclean a raspuns: „Eu, o Sfinte Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru
multimea faradelegilor mele.” Iar batranul l-a intrebat: „Si ce voiesti
sa-ti fac frate?” (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa smerenie se
numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se facea).
Si a zis diavolul: „De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara
numai sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica,
de ar primi pe diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in
seama? Pentru ca daca va primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine,
acela ce am facut lucruri asemenea cu el.” Iar batranul i-a raspuns:
„Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la casa ta, iar
dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre
aceasta.”

Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a
ridicat batranul cuvioasele sale maini spre cer si s-a rugat lui
Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de ar primi pe
diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta. Si indata, ingerul Domnului,
stand inaintea lui, i-a zis: „Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru:
pentru ce rogi a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela
care a venit cu viclesug sa te ispiteasca.” Si a zis batranul catre
inger: „De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta
de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc?” Iar ingerul i-a
zis: „Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a lui
Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se
deznadajduiasca pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la
pocainta, stiind ca de la nici unul, care vine la El, nu se va intoarce
Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi diavolul vrajmas, cu
adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si te va
intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: „Iata ca
iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce
vine la El, chiar cand diavolul ar veni. Iata, El fagaduieste a te
primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de El. Iar, cand te va
intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste
Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit
ispitindu-ne, ca tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate
noua, si incepator al raului de demult fiind, nu vei incepe acum a face
binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria, cum vei putea a te smeri la
pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns in ziua
judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si
tie iti pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu – numai daca vei voi
– poruncindu-ti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani,
si, intorcandu-te spre rasarit, sa strigi cu glas mare, ziua si
noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea
cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta
rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea
intunecata, la fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule,
miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori
si asa sa strigi catre Domnul neincetat, ca nu ai trupeasca alcatuire,
ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi aceasta cu gand
smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu
ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe
el la pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua.
Si sa se scrie aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta
intamplare oamenii foarte lesne se vor incredinta sa nu mai
deznadajduiasca de a lor mantuire. „Si ingerul, acestea zicand, catre
Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.

Iar, a doua zi, a venit
diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip de om, ca si
cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar
batranul, mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara.
Apoi Sfantul i-a zis: „M-am rugat Domnului Dumnezeului meu, precum
ti-am fagaduit si te primeste la pocainta, de vei plini cele ce prin
mine iti porunceste Stapanul si Atotputernicul.” Iar diavolul a zis:
„Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa le fac?” Iar batranul a
raspuns: „Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un loc trei ani
nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea,
Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de
o suta de ori. Si, iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule,
miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar
de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine inselaciunea cea intunecata.
Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi cu ingerii lui
Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte.”

Iar
Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare
si a zis batranului: „O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi
rautatea veche, uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi
as fi facut aceasta de la inceput, ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma
numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum. Si cine ar zice aceasta?
Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti, de teama, se
supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a
pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca
stapanesc pe pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei
umbla dupa voia mea, iar a fi rob netrebnic si prost in pocainta, asta
nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca, adica, din cinstea cea
mare, sa ajung intru atata necinste.” Si, zicand acestea, si strigand,
diavolul s-a facut nevazut. Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a
multumit lui Dumnezeu, zicand: „Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea
veche nu poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face
facator de bunatati noi.”

Si aceasta, fratilor, nu in desert
nu-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti bunatatea Stapanului
si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sa-l
primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a
varsat si sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie
esti a merge cu diavolul, in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai
gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de pacat, decat numai unul
Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga Judecatorului
inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea
Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te
la El inainte de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei
invrednici fericirii si cu ingerii cei luminati te vei salasui, unde
este frumusetea cea negraita a tuturor celor impacati cu Dumnezeu si
veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a le dobandi,
prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal
si cu Duhul Sfant, acum si pururi si in vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian