Intru aceasta zi, cuvant pentru un om izbavit de boala, pentru milostenie, dar care, parandu-i rau de milostenia sa a cazut si a murit.

Sa nu primesti, omule, nicidecum sfatul acesta rau.

A fost un oarecare om in Constantinopol si acela, imbolnavindu-se si de moarte temandu-se, a dat la saraci treizeci de litre de aur si pentru acea milostenie se facuse sanatos. Dar, din indemnarea diavolului, a inceput a se mahni pentru aur, caindu-se de milostenia pe care o facuse. Si, spunand aceasta unui om bogat care ii era prieten de aproape, acela i-a zis lui: „Sa nu primesti, omule, nicidecum sfatul acesta rau, ca nu cumva sa manii pe Duumnezeu, Care te-a facut pe tine viu pentru milostenia ta, ca nu cumva sa aduca pana si moartea, napraznica asupra ta si vei muri fara de pocainta.” Iar acela n-a ascultat, ci inca si cu manie s-a indepartat.

Deci, i-a zis lui prietenul: „Daca nu asculti cuvintele mele si cele spre mantuirea ta nu le primesti, eu iti voi da tie alt sfat.” Iar acela a zis: „Care ? Si in ce fel ?” Iar adevaratul milostivitor i-a raspuns: „Sa vii, impreuna cu mine, la biserica si sa zici: Nu sunt eu, Doamne, cela ce am facut milostenia, ci este milostenia acestuia. Si eu iti voi da tie treizeci de litre de aur.” Si acela a fagaduit ca asa va face. Deci, venind la biserica si aurul in maini primindu-l, i s-a jurat precum ii spusese lui si, iesind prin usile bisericii, indata cazand, a murit. Si i-a cuprins frica si cutremur pe toti care s-au aflat acolo, de grabnica osanda a Judecatorului celui drept.

Deci, clericii sfatuiau pe stapanul aurului sa-si ia ce era al sau, iar aceasta s-a lepadat de el, zicand: „Sa nu-mi fie mie nici gand a primi una ca aceasta, pentru ca, ceea ce am daruit Domnului Dumnezeului, a Aceluia este si intru vistieriile cele de sus s-a scris, cum dar, pot eu sa-l am pe el in a mea stapanire ? Ca asa de napraznic au murit si Anania, impreuna cu femeia lui Safira, cand au dat lui Dumnezeu pretul tarinii lor, pentru ca ascunsesera o parte din pret. Ca Dumnezeu nu se amageste, nici nu se defaima.” Deci, auzind, toti s-au folosit si au dat saracilor cele treizeci de livre de aur ale mortului.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian