Intru aceasta zi, cuvant, ca sa nu osandim pe nimeni pentru nici un lucru.

Si au facul post si dupa doua saptamani
a vazut iarasi Darul lui Dumnezeu.

Intr-o manastire de obste, au fost
doi calugari, mari cu viata si care s-au invrednicit a vedea Darul lui
Dumnezeu asupra fratilor lor. Iar pentru oarecare trebuinta, a iesit unul
din ei inaintea portii manastirii si a vazut pe cineva mancand de dimineata
si i-a zis lui: „Oare la vremea aceasta mananci paine vinerea ?” Iar a
doua zi a fost slujba, ca de obicei. Deci, privind fratele lui, a vazut
Darul lui Dumnezeu departat de la dansul si s-a intristat. Iar cand a venit
in chilie, l-a intrebat: „Ce ai facut frate, ca nu vad, ca mai inainte,
Darul lui Dumnezeu peste tine ?” Iar el, raspunzand, i-a zis lui: „Eu nu
stiu sa fi gresit, nici cu lucrul, nici cu gandul.” Zisu-i-a fratele: „Oare
nici cu cuvantul n-ai gresit ?” Iar acel frate si-a adus aminte de toate
si le-a spus, zicand: „Ieri, am vazut pe cineva, care, afara din manastire,
manca dimineata si i-am zis lui: Au la aceasta vreme mananci vinerea ?
Acesta este pacatul meu, deci, te rog osteneste-te, cu mine impreuna doua
saptamani si te roaga lui Dumnezeu pentru mine, ca iarasi sa-mi dea Darul
Sau.”

    Si au facul post si dupa doua saptamani
a vazut iarasi Darul lui Dumnezeu venind peste fratele si s-a mangaiat
si au laudat pe Preabunul Dumnezeu.

    Drept aceea, fratilor, sa nu osandim
pe nimeni, ci de ale noastre pacate sa ne ingrijim.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian