Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre minciuna si clevetire.

O, mare este rabdarea
lui Dumnezeu.!

By
the eleventh century the number of monasteries increased greatly, some say to
180. However,Rogu-va pe voi, fratilor, parasiti-va
de vatamarea cea pierzatoare, adica de clevetire si de minciuna si sa lepadati
de la voi aceasta tiranie. Ca minciuna este intaiul pacat si mestesug al
diavolului, ca prin ea intai a amagit pe Adam si pe tot neamul nostru l-a
bagat in pierzare. Ca, desi unii socotesc ca minciuna este un mic pacat
si din obicei mint unii allora, alte pacate le marturisesc si le parasesc
pe ele, iar minciuna nici n-o marturisesc, nici nu o parasesc. Si nu aud
pe Proorocul ce zice: „Pierde-voi pe toti cei ce graiesc minciuna” (Psalmi
5, 6). Si iarasi: „Pe cel ce clevetea, intru ascuns, pe vecinul sau, pe
acela l-am izgonit” (Psalmi 100, 6).

    Clevetirea a rasturnat case mari din
temelie. Iata, numai unul este clevetit, iar supararea si plansul la multi
ajunge si intra, adica la copiii lui si la cei apropiati si la prieteni.
Deci, plangerea si suspinul acestora, cum va slobozi, oare rugaciunea clevetitorilor
acelora, ca sa ajunga la auzul lui Dumnezeu? Ca si lumanarile lor se sting
si jerfele lor neplacute le fac suspinele. Pentru care, bine a zis David:
„Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea plina de mandrie.”
(Psalmi 11, 3). Pentru ca si asupritorii fac pacat ca furii si talharii.
Ba inca asupritorii sunt si mai amari decat furii si talharii, de vreme
ce, acestia au macar putina pricina, adica saracia si foamea si golatatea.
Si, ei fura noaptea, pe intuneric, si temandu-se. Iar asupritorii si cei
ce iau mita fura ziua, la lumina si pe frati lor jefuindu-i, le fac lor
nedreptati mari. Inca si de desfranare si de spurcaciunea sunt plini, de
care Apostolul porunceste sa fugim, zicandu-ne: „Fugiti de desfranare!
Caci tot pacatul pe care il fac oamenii, afara de trup este, iar cela ce
se desfraneaza intru al sau trup greseste.” Si iarasi: „Nu va inselati,
ca nici preadesfranatii nici desfranatii, nici betivii nu vor intra intru
Imparatia lui Dumnezeu”, daca nu se vor curati pe ei prin pocainta mare.

    Multi aduc aici o socotinta proasta,
zicind ca, adica, asa sunt facuti unii, oamenii infierbantati spre pofta
trupeasca, si nu pot sa se infraneze, iar altii, fiind facuti reci la trup,
pot sa se infraneze. Dar eu, aceasta socotinta, cu o mica pilda o voi strica.

    Daca intr-adevar, omul este neinfranat
spre pofta dupa fel si dupa fire, apoi cum se face ca, atunci cand cineva
voieste sa faca vreun rau, silit fiind de pofta, indata ce vede trecand
vreun judecator pamantesc nu-si zice ca de felul meu sunt asa talhar si
desfranat, sa nu fug dar de dansul, ci dimpotriva, indata ce-l vede, fuge
de gresala aceea. Si, atunci, cum este cu pofta aceluia, dupa fel si dupa
fire? Si daca frica unui judecator pamantesc poate sa piarda pofta aceea,
spre gresala, atunci, cu cat mai vartos frica Infricosatorului Aceluia
si Atotvazatorului Judecator este in stare sa piarda din noi toata pofta
spre pacat? Dar, de vreme ce nu avem frica Lui intru noi, pentru aceea
si graim socoteli si motive de acestea si de acele fapte necurate suntem
plini. Apoi, inca ne si infuriem, banuind ca ne-ar fi poruncit noua grele
porunci, iar pe noi insine nu ne osandim.

    Sa ne sfiim, deci, de Stapanul Ceresc,
ai carui ochii sunt mult mai luminosi decat soarele. Care de-a dreapta
Tatalui sta si vede pacatele si faradelegile noastre, macar atat cat ne
sfiim de un judecator pamantesc. Ca, altfel, aproape nu-i zicem asa: „Tu,
acolo la inaltime esti, iar noi de Tine nu ne temem.” O, mare este rabdarea
lui Dumnezeu, A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor!
Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian