Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric despre un cãlugar, care a fugit de slava omeneascã.

Dumnezeu te stie pe tine.

Un calugar egiptean vietuia aproape de Constantinopol, pe vremea
imparatului Teodosie cel Tanar (408-450). Si umbla, trecand pe acolo,
imparatul. Si, lasand toti insotitorii, imparatul a mers singur si a
batut in usa calugarului. Si dupa ce i-a deschis, nu l-a cunoscut cine
era, insa l-a primit pe el ca pe un ostas, iar dupa ce a intrat, facand
rugaciune, s-a asezat. Si a inceput a-l intreba imparatul: „Cum se afla
parintii cei ce sunt in Egipt?” Iar el i-a raspuns: „Toti se roaga
pentru mantuirea ta.” Si i-a mai zis lui batranul: „Ma rog, sa mananci
putin.” Si i-a muiat lui paine de a sa si a turnat undelemn si sare si
a mancat; apoi i-a dat lui si apa de baut. Deci, i-a zis lui imparatul:
„Oare stii cine sunt eu?” Iar el a raspuns: „Dumnezeu te stie pe tine.”
Atunci i-a spus lui: „Eu sunt Teodosie, imparatul.” Si indata, i s-a
inchinat lui batranul. Dupa aceea, i-a zis lui imparatul: „Fericiti
sunteti voi, ca nu aveti grijile vietii acesteia. Cu adevarat, ca
imparat m-am nascut si am crescut, insa niciodata n-am mancat paine cu
asa dulceata, nici apa n-am baut asa precum astazi; foarte cu dulceata
am mancat si am baut.” Si i-a zis lui staretul: „Fiindca noi calugarii
toate bucatele noastre le facem cu binecuvantare, pentru aceea, dulce
este si aceasta proasta mancare. Iar in casele voastre toata osteneala
bucatelor voastre celor multe o fac slugile si binecuvantare nu iau de
la nimeni.”

Deci, a inceput imparatul, de atunci, a cinsti pe
calugari si a le da cate ceva. Iar staretul, lepadand cinstea data de
imparat, a fugit si a mers in Egipt.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian