Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Simeon Evlavis, despre trezie.
Sunt ispitit de multele mele
pacate.
Sa ai, frate, totdeauna mintea ta la Dumnezeu, in somn si in stare
de veghe, la mancare si in vorbiri, in lucrul mainilor si in orice alta
fapta, dupa cuvantul Proorocului: „Am vazut pe Domnul inaintea mea
pururea.” Dar sa te socotesti pe tine mai pacatos decat tot omul.
Petrecand timp indelungat in acest gand, se va ivi in intelegerea ta, o
luminare vie, asemenea unei raze de lumina. Si cu cat o vei cere mai
mult, cu mai multa luare aminte si cu o cugetare neimprastiata, cu
osteneala multa si cu lacrimi, cu atat ti se va arata mai
stralucitoare. Iar, aratandu-ti-se, o iubesti si, iubind-o, te
curatesti. Iar pe cel ce-l curateste, pe acesta il face in chipul lui
Dumnezeu, luminandu-l si invatandu-l sa deosebeasca binele de rau. Dar
sa stii, frate, ca e nevoie de multa osteneala, ajutata de Dumnezeu, ca
sa se salasuiasca aceasta in sufletul tau si sa lumineze in el, ca luna
intunericul noptii. Mai trebuie sa iei seama si la lupta cu gandurile
de marire desarta si de inchipuire de sine; si sa nu osandesti pe
cineva, vazandu-l ca face ceva ce nu se cuvine. Ca dracii, vazand
sufletul curatit de patimi si de ispite, prin salasuirea harului,
arunca in ele unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu sa fie in
tine, impreuna cu pocainta neincetata si cu coplesire de lacrimi. Ia
seama, insa, sa nu patimesti ceva din multa bucurie si pocainta. De
aceea, sa nu socotesti ca acestea sunt din osteneala ta si nu din darul
lui Dumnezeu. Ca atunci se vor lua de la tine si le vei cauta mult in
rugaciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar fa,
Doamne, sa nu ne lipsim niciodata de harul Tau!
Insa de ti se
va intampla aceasta, frate, arunca asupra lui Dumnezeu neputinta ta si,
ridicandu-te si intainzand mainile, roaga-te, zicand asa: „Doamne,
miluieste-ma pe mine, pacatosul si neputinciosul si nenorocitul si
trimite peste mine harul Tau. Vezi, Doamne, la ce neputinta si ganduri
m-au adus multele mele pacate. Eu, care implinesc in fiecare zi voia
dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei? Sunt ispitit de multele mele
pacate, fara indoiala. Si acum Doamne, Doamne, daca e cu voia Ta si
spre folosul meu, sa vina iar harul Tau in robul Tau, ca, vazandu-l pe
acesta, sa ma bucur intru pocainta si lacrimi, luminat de raza pururea
luminoasa a acestuia, pazit de gandurile murdare si de tot lucrul rau
si de toate greselile mele cele cu stiinta si cu nestiinta. Si astfel
sa primesc, Doamne, plinatatea indraznirii catre Tine, in necazurile ce
vin asupra robului Tau, de la draci si de la oameni, si sa primesc si
taierea voii mele, cunoscand bunatatile ce asteapta pe cei ce Te iubesc
pe Tine, Doamne. Ca Tu ai zis, Doamne, ca: Cel ce va cere va lua, si
cel ce cauta va afla, si celui ce bate i se va deschide.”
Pe
langa aceasta, frate, staruie, rugandu-te in cugetul tau, si in
celelalte toate cate ti le va da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din
pricina trandaviei. Si Dumnezeul cel bun nu te va parasi.
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian