Întru aceasta zi, cuvânt despre un cãlugar, care a înviat pe femeia ce n-a putut sã-l însele.

Scris este sa nu rasplatesti rau pentru rau.

Era un calugar oarecare, in partile cele mai de jos ale Egiptului,
singur vietuind si la un loc pustiu. Si, iata, din indemnul satanei, o
oarecare femeie desfranata, auzind de dansul, a zis unor tineri: „Ce-mi
veti da mie si eu voi rusina pe calugarul vostru?” Iar ei au fagaduit
ce-i vor da ei un lucru scump. Deci, ea, dupa ce a inserat, mergand, a
sosit la chilia calugarului, ca si cum s-ar fi ratacit. Si, dupa ce a
batut in usa lui, vazand-o pe ea, calugarul i-a zis: „Cum ai venit
aici?” Iar ea, plangand, a raspuns: „M-am ratacit si am ajuns aici.”
Si, primind-o, a intrat ea in ograda lui, iar el a intrat in chilia lui
si s-a incuiat acolo. Dupa aceea, iata, a inceput ticaloasa a striga:
„Parinte, fiarele ma mananca.” Iar el, iarasi, tulburandu-se, a zis:
„De unde mi-a venit ispita aceasta?” Apoi, de judecata lui Dumnezeu
temandu-se, deschizandu-i usa, a bagat-o pe ea inauntru. Si indata a
inceput diavolul a-l sageta pe dansul spre ea. Iar el, cunoscand
asprimea vrajmasului, si-a zis intru sine: „Mestesugurile vrajmasului
intuneric sunt, iar Fiul lui Dumnezeu lumina este.” Si, sculandu-se, a
aprins o lumanare. Si, aprins fiind el de pofta, zicea: „Cei ce fac
pacate ca acestea, aceia in munca vor merge. Deci, sa ma incerc pe mine
aici; oare, putea-voi suferi focul cel vesnic?” Si, pundandu-si
degetele sale deasupra lumanarii, le-a ars pe ele si nici nu simtea
cand ardeau, de iutimea infocarii trupesti. Deci, asa facand de cu
seara pana in ziua, si-a ars toate degetele sale, iar el, vazand cele
ce se faceau, de frica s-a facut ca o piatra.

Apoi, venind a
doua zi, tinerii aceia ziceau: „Venit-au aici o femeie in noaptea
aceasta?” Iar el le-a raspuns: „Asa este iat-o inauntru, doarme.” Si,
mergand, au aflat-o pe ea moarta. Si i-au zis lui: „Parinte, a murit.”
Atunci batranul si-a descoperit mainile sale si le-a aratat lor,
zicand: „Vedeti ce mi-a facut mie fiica vrajamsului; mi-a prapadit
degetele mele.” Si le-a spus lor ceea ce se facuse. Dupa aceea, le-a
zis lor: „Scris este sa nu rasplatesti rau pentru rau.” Si, facand
rugaciune, a inviat-o pe ea; apoi s-au dus aceia si s-au intors la
Dumnezeu.

Drept aceea, fratilor, sa cunoastem si noi vitejia si
rabdarea acestui fericit parinte, care cu atata de mare patima a
desfranarii a luptat incat si degetele si-a ars, in vreme ce noi nu
putem a suferi nici un gand. Toate acestea, insa diavolul le aduce
asupra noastra si el se lupta cu noi neincetat. Deci, rogu-va pe voi,
iubitilor frati, sa ne intrarmam mintea noastra, spre Dumnezeu, cu
privegheri, cu rugaciuni, cu lupta si osteneli si neincetat sa varsam
lacrimi inaintea Stapanului Hristos si prin aceasta, sa biruim trupul
si pe diavolul, ca pe un rau asupritor. Sa alegem, aici, calea cea
stramta, ca sa aflam, acolo, calea cea desfatata, care ne duce pe noi
la Imparatia Cerurilor. Ca, daca aici vom alege calea desfatarii, apoi,
vom merge necajiti dincolo, departe de Dumnezeu, unde viermele nu
doarme, si unde focul nu se stinge, precum a zis Domnul.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian