Intru aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ioan Tacutul, Episcopul Coloniei (558).
Deci la primit pe
el Sfantul Sava.
In al patrulea an al imparatiei lui Marcian (450-457),
dreptcredinciosul imparat, adica in anii patru sute cincizeci si patru,
s-a nascut acest Sfant, Parintele nostru Ioan, in Nicopolea Armeniei.
Si, invatand Sfintele Scripturi, dupa ce au murit parintii sai, si-a
impartit averea la saraci si zidind o biserica cu hramul Prea Sfintei
Nascatoare de Dumnezeu, traia in liniste acolo, impreuna cu alti zece
monahi. Deci, fiindca s-a facut vestit pentru fapta sa buna, a fost
hirotonit episcop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a
asezat lucrurile eparhiei sale si a savarsit cele ce avea in gandul
sau, a trecut marea, catre Ierusalim, si, ajungand la Sfintele Locuri
si, inchinandu-se, s-a dus in lavra Sfantului Sava. Deci la primit pe
el Sfantul Sava, fara a-l cunoaste cine este, fiindca nu i-a descoperit
Dumnezeu, si vrand ca sa cerce el ascultarea si rabdarea lui, l-a pus
pe el mai intai la arhondaric, iar dupa aceea la bucatarie. Si, fiindca
la amandoua aceste ascultari s-a aratat vrednic, pentru aceasta i-a
poruncit lui ca, in celelalte cinci zile ale saptamanii, sa traiasca in
liniste, intr-o chilie osebita, fara sa-l vada cineva si fara sa
manance sau sa bea ceva. Iar sambata si Duminica l-a oranduit pe el sa
mearga la obstestile slujbe ca sa cante impreuna si sa manance impreuna
cu ceilalti frati.
Deci, vazandu-l pe el marele Sava ca sporeste dupa Dumnezeu, s-a dus
impreuna cu el la preasfintitul patriarh al Ierusalimului, Ilie,
rugandu-l sa-l cinsteasca pe Ioan cu vrednicia protiei. Iar Ioan a zis
catre patriarh: „Lasa putin, stapane, ca trebuie, mai intai, sa cunosti
faptele mele si, dupa aceea, de voi fi vrednic de preotie, fa ceea ce
ti se va parea tie.”
Deci, mergand amandoi deosebi, s-a aruncat pe sine Cuviosul la
picioarele patriarhului, rugandu-l pe el ca sa nu arate nimanui ceea ce
ii va spune. Iar patriarhul s-a invoit cu aceasta, socotind ca are sa
auda vreo fapta necuvioasa. Iar, dupa ce a auzit el ca a fost episcop
al Coloniei, s-a inspaimantat si a zis catre fericitul Sava: „Nu-l
supara pe el mai mult, pentru preotie, ca Ioan nu se face preot”.
Acest
Cuvios, umbland odata pe cale si ostenind, a lesinat. Dupa aceea,
facand, rugaciune, a fost rapit in vazduh si s-a aflat in chilia sa,
care era la cinci mile departe de locul acela. Candva, au venit persi
si au surpat chiliile celorlalti monahi; apoi, mergand si la chilia
Cuviosului acestuia, ca sa faca asemenea, s-a aratat acolo pe
neasteptate un leu, care a gonit pe barbari si chilia Cuviosului s-a
pazit nevatamata. Un crestin dreptslavitor a mers candva la Sfantul,
luand cu sine si pe un altul raucredincios, adica, pe un monifizit si,
cerand crestinul ca sa dea Cuviosul binecuvantare amandoura, a zis
Cuviosul: „Tie, ca unui drept-credincios, iti dau blagoslovenia mea,
iar celuilalt nu-i dau blagoslovenia mea pana nu se va intoarce de la
eresul lui Sever”. Acestea auzindu-le dreptslavitorul acela s-a
inspaimantat de darul Sfantului de mai-nainte cunostinta. Iar
monofizitul cel raucredincios a cazut jos si a lesinat. Apoi, tarziu,
viindu-si in sine, a cazut la picioarele Cuviosului, rugandu-l sa-l
invete ce sa faca. Iara Sfantul, ridicandu-l pe el in sus si
invatandu-l cele cuvenite, l-a induplecat sa dea anatemii toate
felurile de eresuri si pe acesta al lui Sever monofizitul, de care era
stapanit, si sa se apropie de soborniceasca Biserica si inaintea
tuturor sa faca aceasta anatematizare si, asa, sa ramana nedespartit de
Biserica lui Hristos. Deci, dupa ce a zis acestea, i-a binecuvantat pe
amandoi, si sarutandu-i cu sarutare sfanta si facand rugaciune pentru
ei, i-a trimis pe amandoi la casele lor, bucurandu-se.
Preacuviosul
Ioan a fost sfintit episcop, cand era de douazeci si opt de ani si pe
scaunul sau a stralucit zece ani. Iar in pustiul Ruva a facut nevointa
sase ani, in lavra Sfantului Sava, doisprezece ani, iar in pustie, ani
patruzeci si opt. Deci, toti anii vietii sale au fost o suta patru. Si
asa a adormit in Domnul, de trei ori fericitul.
( Proloage)
Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian