Intru aceasta zi, cuvant despre primirea de straini, care mai mare este inaintea lui Dumnezeu, decat viata pustnicului din pustie.
Sau daca nu voiesti, apoi vino sa ne rugam.
A fost un oarecare staret in Siria, care petrecea aproape de cale,
vietuind nu departe de pustie. Si acesta ii era lucrul lui: adica, in
ceasul in care vedea vreun calugar sarac venind din pustie, il primea
pe el cu bucurie si-i facea lui odihna, ospatandu-l si adapandu-l.
Deci, a venit la el, odata, un sihastru si i-a pus acestuia inainte
bucate, iar acela nu vrea sa manance, zicand ca posteste. Iar staretul
s-a mahnit, insa i-a zis: „Sa nu treci pe la mine nemancand bucate
rogu-ma tie. Sau daca nu voiesti, apoi vino sa ne rugam si, iata un
copac este aici. Iata dar, care din noi, inchinandu-se, de se va
inchina cu dansul impreuna si copacul, apoi acestuia sa-i urmam si sa-l
ascultam amandoi.”
Deci, si-a plecat, adica, genunchii
sihastrul, la rugaciune; si nu s-a facut nimic, dupa aceea s-a plecat
la rugaciune si primitorul de straini; si indata s-a inchinat copacul
impreuna cu dansul. Si, luand adeverire si incredintandu-se, au laudat
pe Dumnezeu, Cel ce face unele minuni ca acestea prin placutii Sai.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian