Intru aceasta zi, invatatura din Limonar pentru cei ce umbla la bisericile latinilor si altor straine credinte.

„Bine ca ti-ai
slobozit sufletul tau din osanda.” 

Ne spunea preotul Gheorghe cum ca un staret oarecare, monah simplu,
care era in manastirea Sfantului Teodosie, neluator aminte fiind pentru
a sa credinta, adeseori iesea din chilie si ori unde afla citindu-se in
vreo biserica de egipteni, armeni ori de eretici de alta credinta,
intra in biserica aceea si sta pana la sfarsitul cantarii. Iar odata i
s-a aratat lui ingerul Domnului, zicandu-i: „Spune-mi mie batranule,
daca vei muri, cum voiesti sa te ingroape pe tine, oare ca egiptenii,
sau ca armenii, sau ca ereticii, ori ca ierusalimitenii? Iar staretul a
raspuns lui, zicand: „Nu stiu.”

Atunci i-a zis lui ingerul: „Ia seama si te socoteste ca voi veni la tine dupa trei saptamani si atunci sa-mi spui mie.”

Deci
a mers staretul la al monah cu dreapta socotinta si i-a spus lui
cuvintele ingerului. Iar dupa ce a auzit, monahul a cautat spre dansul
mult si i-a zis lui: „Au doara, umblii pe la bisericile celor de alta
credinta?” Iar el a raspuns: „Adevarat, asa este, ca unde aflu cantare
acolo merg si ascult, ori la armeni, ori la egipteni, ori la eretici.”
Atunci i-a zis lui monahul: „E amar si cumplit lucrul tau, frate, caci
cu toate ca dreapta credinta ai, dar in primejdie esti sa te faci
strain de sfanta si apostoleasca Biserica, fiindca umbli pe la
bisericile unde nu se numesc cele patru Sinoade ale Sfintilor Parinti:
cel din Niceea, cu trei sute si optsprezece parinti, cel din
Constantinopol, cu o suta si cincizeci, cel din Efes, cu doua sute, si
cel din Calcedon, cu sase sute treizeci. Dar cand va veni la tine
ingerul sa spui lui: „Ierusalimitean voiesc sa fiu.”

Deci, dupa
trei saptamani, a venit la dansul Ingerul Domnului si i-a zis:
„Batranule, ce ai socotit pentru tine insuti?” Iar el a zis: „Eu
ierusalimitean voiesc sa fiu.” Si i-a grait lui ingerul: „Bine ca ti-ai
slobozit sufletul tau din osanda.” Si indata si-a dat staretul
sufletul. Insa acestea toate s-au facut noua cu chip de invatatura, ca,
chiar daca ascultam cantarile latinilor, ale armenilor sau ale unor
eretici, insa, intru credinta in care suntem, intru aceea sa ramanem si
la biserica noastra sa mergem si numai intru dansa impartasire sa
primim, ca sa nu ne pierdem osteneala cea cu fapte bune si sa fim ca
cei fara nici o credinta, osanditi de Domnul. A caruia este slava, acum
si pururea si in vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian