Intru aceasta zi, Sfintii trei sute de Mucenici din Africa

In Roma cea veche.

Acesti Sfinti Mucenici au trait pe vremea imparatului Zenon
(474-491), iar domnitor si stapanitor al Africii era arianul Onoric,
urmas tatalui sau Ghizeric. Deci, pe acest Onorie l-au induplecat
episcopii arieni, Chiril si Vulinard, sa se porneasca mare goana
impotriva dreptslavitorilor crestini; si goana s-a pornit. Si atat de
infricosatoare si mare a fost, incat a covarsit pana si prigoanele din
anii lui Diocletian si Maximian. Ca a poruncit salbaticul acela tiran
sa se izgoneasca toti preotii celor cinsprezece orase din Africa, dupa
ce, mai intai, s-au luat de la bisericile dreptcredinciosilor toate
sfintele vesminte si odoare. Ci dreptcredinciosii, apucand numai o
singura biserica, se adunau acolo si savarseau dumnezeiestile Taine.
Afland aceasta insa, barbarii arieni au inconjurat-o si, aducand lemne
si alte materii uscate, au aprins-o. Si asa au ars biserica, impreuna
cu toti crestinii ce se aflau intr-insa la rugaciune. Iar Onoric a
poruncit ca toti crestinii, care nu se vor boteza a doua oara, intru
raul botez al arienilor, indata sa fie dati mortii. Deci, cati
dreptslavitori nu puteau suferi uneltele ingrozitoare ale chinurilor
fugeau si-si scapau viata, lasandu-si pamanturile si casele lor. Iar
cati erau intariti in dreapta credinta, cu ravna se dadeau pe sine la
mucenicie. Pentru aceasta, trei sute de dreptslavitori din Karhidona,
fiind parati ca nu se unesc cu arienii, au luat pedeapsa, prin taierea
capetelor. Iar preotilor, mai multe chinuri le faceau necredinciosii,
ca pe doi dintre ei i-au taiat cu fierastraul, iar la saizeci din cei
invatati le-au taiat limbile din radacina. Dar, impartindu-se ei prin
tot pamantul romanilor, propovaduiau asa, fara limba, prin marea facere
de minuni ce lucra Dumnezeu intru ei. Ci unul dintre ei, cazand in
pacat trupesc, a facut sa se departeze dumnezeiescul dar de la el si
numai putea sa vorbeasca lamurit, ca mai inainte.

Si goana
aceasta au indraznit a o porni in Africa vandalii, impotriva
dreptcredinciosilor, care marturiseau de o fiinta cu Tatal pe Fiul si
Cuvantul Sau.

Iar in Roma cea veche, intru aceeasi vreme, multe
rele s-au facut de catre acesti arieni, impotriva drepslavitorilor. Ca
femeia regelui din Roma, Odoacru, numita Sunilda, ariana fiind, a silit
pe o femeie romana dreptslavitoare sa se boteze din nou, cu botezul
arienesc. Si, fiindca n-a putut sa o induplece, a poruncit, ca si fara
voia ei, sa o boteze episcopul Mediolanului, arian fiind si acesta. Iar
dreptslavitoarea femeie, iesind din apa, a cerut doua parale de la
sluga sa si le-a dat episcopului, zicandu-i: Primeste plata pentru baia
aceasta, ca m-ai scaldat”, defaimand, astfel, cu cuvantul, ca pe o baie
simpla, botezul cel arienesc. Dar aceasta afland-o Sunilda indata a
poruncit si a ars in foc pe Fericita. Deci, barbatul ei, temandu-se de
chinul focului, s-a dus singur si s-a botezat din nou cu botezul lui
Arie. Mai pe urma insa, incalecand el pe un cal, pe cand mergea la casa
de rugaciune a arienilor, a fost ars de un fulger din cer, ce a cazut
peste dansul. Si asa s-a aratat, prin fapta, ca urgia lui Dumnezeu e
mai tare decat focul vremelnic, care a ars pe femeia sa.

( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian