Vineri în săptămâna a treizeci şi doua după Pogorârea Sfântului Duh

Sfânta Evanghelie după Marcu
Capitolul XII „Piatra pe care au nesocotit-o
ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului?

1.	Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
2.	Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei.
3.	Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.
4.	Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.
5.	Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.
6.	Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
7.	Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră.
8.	Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
9.	Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.
10.	Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului?
11.	De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”.
12.	Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.