Gârbovirea

„Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!” (Psalmul 69, 1).

Slăbiciunea firii noastre ne aduce aminte de păcatul neascultării prin care moartea poate mânca un pământean. Scenariul este legat de ispită, iar marele scenarist este diavolul care, după cum ne prezintă evanghelia Duminicii a 27-a după Rusalii, ţinea legată cu chinga  suferinţei o femeie timp de 18 ani,  A cocoşat-o în aşa hal încât  nu mai putea privi în jur, sau  ridica ochii ei la  cer, de unde îi putea veni oricând izbăvirea. Trestia gânditoare a lui Pascal bătută de vântul ispitelor se încovoiase până la pământ, încât antroposul creaţiei se stingea ca o,, lumânare” ce purta în ea gena divinului. Doar aşa explicăm faptul că ea se târa totuşi după rănduiala veche săptămânal la Templu, care-i dădea  speranţa tămăduirii. Nici necuratul nu bănuia credinţa şi nădejdea acestei femei năpăstuite, căci era destul de legată cu încolăcirea vicleşugului celui spurcat. Era de atunci înaite însă ,, Plinirea Vremii” Întâlnirea cu divinitatea se produce la timpul potrivit şi rânduit, în Spaţiul sacru: spre mirarea unora ,spre cârteala altora, dar cu bucuria unui suflet care niciodată nu se poate pierde dacă îl are pe Hristos. Gestul, ritualul Mântuitorului este legal inclus în rânduiala evreiască, aşa cum i-a binecuvântat odinioară Iacob pe Efrem şi Manase, adică prin punerea mâinilor în semnul crucii:,, şi îndată s-a îndreptat şi a început să slăvească pe Dumnezeu”. Deja timpul era la trecut şi însemna moarte veşnică a finţei umane, situaţie pe care n-a înţeles-o nici mai marele sinagogii măniat pentru că Domnul scosese de sub imperiul răului o biată femeie într-o zi de sâmbătă.  Li se aduce aminte că până şi necuvăntătoarele au prioritate, deoarece sunt tot ale Lui, iar odihna ca zi de sabat este intituită doar de la Moise şi numai pentru poporul biblic. Şi când te gândeşti că şi ea era o fiică a neamului lui Avraam. Poporul a înţeles numaidecăt care este prioritatea în lupta comună împotriva ispititorului ,,de aceea s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui” Lumea care căuta miracolul şi doreau tămăduire de neputinţele lor, văzând impactul îl căutau mereu, îmbulzindu-L. Omul este o fiinţă liberă şi conştientă, dar îndobitocirea  se poate produce cu uşurinţă dacă el nu are un reper al sfinţeniei. Cercetarea, căutarea sunt  în puterea finţei umane care poate să se ridice din nou în Sus, lăsând mocirla păcatelor aici jos. Deja era neputincioasă, răul îşi bătuse joc cuplit de ea. Era părăsită de toţi, dar nu de Dumnezeu. Credincioşia şi nădejdea nu încetase, chiar dacă suferea de prea mult timp.. Cănd s-a slobozit şi s-a îndreptat, l-a privit direct pe Dumnezeu. Actul era public şi de necontestat, încât ea a început numaidecât să dea slavă ,iar ,, poporul întreg se bucura de toate faptele măreţe săvârşite de Dânsul”. Accesul la vindecare şi mântuire nu poate fi programat, ci este  actual  ,, Acum”, fiindcă mâine poate fi prea tărziu. Înţelegem astfel şi simţim de ce încă satana mai poate să-şi facă de cap şi astăzi bătându-şi joc de noi. Întrăm în mrejele lui, dar nu putem fi dezlegaţi fără să cerem ajutor Creatorului. Toţi cei care avem vre-o slăbiciune trupească sau sufletească să nu disperăm ,atâta timp cât există Biserica şi sfintele ei Taine. Este destulă  suferinţă fiindcă am făcut compromisuri cu cel viclean. Depinde de fiecare în parte şi de conştiinţa de sine , ca să te îndrepţi pe calea Evangheliei. Gărbovirea sufletească este mult mai periculoasă, atunci când ,,mâncăm” zilnic roşcovelele din trocul porcilor. Această boală sufletească este la un pas de pactul Iscarioteanului care a sfărşit tragic, în iad. Ca să te primeneşti, sufletul tău trebuie să aculte de porunci şi de Scriptură.  Poţi fi liber.Ridică-te şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru răbdarea avută cu tine! Mulţi însă au murit şi mor cu sufletul gărbovit de păcate fără spovedanie şi împărtăşanie, deşi au fost aşteptaţi.Cei care nu au ,,suflet” pentru că nu cred în nemurire, îşi permit şi azi  să stea la masă cu dracul deşi  deasupra lor este Dumnezeu. Este riscul lor dacă cred sloganului ateist că Dumnezeu poate muri.În vremurile noastre când unii cred că ,, verticaliatea” nu mai este o virtute, s-au dat după cum a bătut crivăţul siberian şi le este încă bine:  deşi stau spre ruşinea lor în patru labe, mărâind la cei care vorbesc despre  Dumnezeu. Doamne, pune mâna ta cea atotputernică peste toţi ca să te poată privi, auzi şi înţelege! Aşteptăm  ca şi cea tămăduită în acestă zi , ca să ne vindecăm sufletele şi trupurile. Fiţi, cu luare aminte!Vindecarea se dă după măsura credinţei şi a milosteniei. Indiferent cine eşti sau care îţi este suferinţa vino, la Biserica Slavei ca să poţi primi dezlegare şi iertare. Aşa Să fie!

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian