Tot în această zi, pomenirea unui oarecare Mirax şi povestire foarte folositoare.

Nişte creştini l-au cunoscut şi l-au
luat ca pe un dar de mare preţ.

Acest fericit mucenic al lui Hristos, Mirax, era
de neam din Egipt, născut în cetatea Tenesti, din părinţi creştini. A
fost botezat şi crescut în credinţa cea neprihănită a creştinilor. Dar
din uşurătatea minţii a fost înşelat de diavol şi s-a dus la Amira,
domnul agarenilor din cetate, şi s-a lepădat de Hristos. Şi-a tăiat
brâul şi a călcat în picioare crucea; a scos apoi sabia şi a strigat
cuvântul cumplit: „Sunt agarean! De azi înainte nu mai sunt creştin!”.
Şi a fost cinstit şi lăudat câţiva ani de Amira şi de cei împreună cu
el. Părinţii lui însă nu conteneau de a ruga pe Dumnezeu ca să-l
întoarcă din nou la credinţă pe fiul lor.

Şi Dumnezeu, văzând
râvna şi rugăciunea lor stăruitoare, a schimbat inima lui Mirax şi l-a
întors la credinţă. Şi a venit el la părinţii lui şi le-a zis: „Iată,
dragii mei părinţi, din întunecimea minţii am făcut ce am făcut. Acum
mă rog să fiu iarăşi creştin şi să fiu cu voi”. Părinţii i-au răspuns:
„Noi, fiule, de când ai făcut acest lucru, multe lacrimi am vărsat
pentru tine. Dar niciodată n-am contenit să rugam pe Dumnezeu ca să
cunoşti cu adevărat şi să te întorci la Dumnezeu. Iar acum mulţumim
bunătăţii Lui, că n-a trecut cu vederea smerita noastră rugăciune. Dar
după cum ştii şi tu fiule, ne temem de Amira, că nu cumva să ne
primejduim, că te-am fi schimbat noi. Dar dacă vrei, ca să te uşurezi
şi tu de marele tău păcat, ca să faci milostiv şi pe Dumnezeu, ca să ne
scoţi şi pe noi de sub bănuială şi să fii folositor şi pentru tot
neamul tău, du-te tu la Amira, şi precum ai făcut pe ascuns ceea ce ai
făcut, tot aşa şi acum, fără ştirea noastră, dă pe faţă cu îndrăznire
credinţa ta şi Dumnezeu va povăţui viaţa ta, fiule, precum voieşte”.

Mirax, după ce a luat de la părinţi sfatul acesta
şi odată cu el şi binecuvântarea, cu brâul în mână, s-a dus la adunarea
agarenilor. S-a încins cu brâul înaintea lui Amira şi a întregii
adunări, a făcut semnul cinstitei cruci şi a grăit: „Acum mi-am venit
în fire din întunecimea diavolească ce mă cuprinsese! Am căzut înaintea
lui Hristos. Am ajuns iarăşi creştin precum am fost şi am venit să-ţi
aduc aceasta ştire ţie şi întregii adunări. Am venit să mărturisesc
înaintea tuturor pe Hristosul meu şi să vă dau anatemei şi pe voi şi
credinţa voastră”.

La auzul acestor cuvinte, Amira l-a chinuit vreme
îndelungată, încercând să-l facă să se lepede de credinţa în Hristos.
Dar văzând că nu poate, l-a osândit la moarte. Slujitorii l-au luat,
l-au pus într-o corabie şi l-au dus în larg ca la patru stadii. După ce
şi-a făcut rugăciunea, slujitorii i-au tăiat capul şi l-au aruncat în
mare. Nu se ştie dacă trupul lui a ieşit său n-a ieşit din mare;
cinstitul lui cap însă a ieşit. Nişte creştini l-au cunoscut şi l-au
luat ca pe un dar de mare preţ, au făcut o cutie de argint şi au pus în
ea capul sfântului cu cinstea şi slava cuvenită. Şi de atunci şi până
acum izvorăşte pururea mir bine mirositor şi săvârşeşte fel de fel de
tămăduiri, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos.

( Sinaxar)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian