Sinaxar 12 Decembrie

În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, făcătorul de minuni.

Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de
minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui
Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La
început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei
a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură
că a fost numit făcător de minuni.

În
vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea
lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale
de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A
prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a
prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la
iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se
apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin
puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la
Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o
încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui,
moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau
ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de
boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A
mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o
plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu
sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele
cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună
o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă,
lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.

Odată
slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când
sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică,
aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din
cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el
rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a
untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de
untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel
dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul
Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi
l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi
a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi
mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că
a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În
timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă;
prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era
milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i
fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce
fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la
plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată
noaptea.

Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii.

( Sinaxar)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian