Luna octombrie în 16 zile: Pomenirea Sfântului Mucenic Longhin sultasul.

Dar i s-a aratat in vis Sfantul Longhin.

Sfantul Longhin a trait pe vremea lui Tiberiu imparatul (14-37). Se tragea din partile Capadochiei si slujea in oaste ca sultas, pe cand in Palestina carmuia Pontiu Pilat. A fost oranduit, din porunca acestuia, sa slujeasca la Sfintele Patimi si la Rastignirea cea de buna voie a Domnului Hristos, pentru mantuirea lumii. El este acela carel L-a impuns pe Iisus cu sulita in coasta si tot el, cu ostasii lui, a facut de straja dupa ingropare, la mormantul Domnului, pana la Inviere. Deci, fiind el martor la semnele ce s-au facut la patima lui Hristos, precum cutremurul, schimbarea soarelui in intuneric, stralucirea ingerului Invierii, s-a luminat la inima sa si, crezand in Domnul, impreuna cu alti doi ostasi din ceata sa, a zis: „Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27, 57). Drept aceea, n-a primit argintii care i se dadeau lui de catre iudei, ca sa tagaduiasca Invierea si sa marturiseasca mincinos ca trupul Domnului a fost furat de ucenicii Sai. Deci, lasandu-si slujba sa la oaste, s-a intors in tara sa, Capadochia si a propovaduit, ca un apostol, invierea lui Hristos si credinta cea noua.

O veche traditie spune ca Pilat a instiintat pe imparatul Tiberiu ca Longhin sultasul a parasit dregatoria ostaseasca si ca Pilat a primit de la Roma scrisoare cu porunca imparateasca pentru uciderea lui Longhin. Deci, Pilat a trimis ostasi de i-au taiat capul lui Longhin si celor doi ostasi care credeau ca si dansul. Si, ducand la Ierusalim capul lui Longhin, spre incredintarea lui Pilat, acesta a aruncat sfantul cap la gunoi, afara din cetate.

Iar dupa multi ani, o femeie de bun neam din Capadochia, pierzandu-si vederea a mers la Ierusalim cu fiul ei, singurul nascut, nadajduind sa-si gaseasca leac orbirii, la cele sfinte locuri; dar acolo a ajuns-o moartea fiului ei si plangea, acum, cu indoita jale. Dar i s-a aratat in vis Sfantul Longhin si, spunandu-i cine este, i-a aratat ei si locul unde este ingropat capul sau si o indemna sa-l scoata de acolo, ca se va tamadui de ochi. Femeia a lucrat cu multa credinta si osardie si, afland gunoiul, a sapat cu mainile ei si a scos capul Sfantului: si s-a tamaduit vederea ochilor, ba inca a vazut in vis si pe fiul ei, in cinste, la un loc cu Sfantul. Si asa, cautand ea lecuirea ochilor, nu numai aceasta a dobandit-o, ci si pe Sfantul l-a aflat de atunci cald ocrotitor. Si, zidind ea o preafrumoasa biserica in Capadochia, a asezat acolo mucenicestile moaste si au fost multa vreme izvoare de tamaduiri, pentru toti credinciosii, intru slava Domnului nostru Iisus Hristos.

( Sinaxar)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.