Întru aceeasi zi, cuvânt despre un cãlugar fãtarnic.

Deci, a venit asupra lui o boala trupeasca.

Ne spunea Atanasie presviterul o istorie enfricosatoare: ca este o manastire, ce se numeste Galata, si acolo a fost un calugar, pe care il socoteau sfant cu viata, cand era viu, care lucru abia la sfarsit s-a aratat. Ca acesta se facea ca posteste inaintea fratilor, iar, pe ascuns de ei, manca; si de aceasta fratii nu stiau nimic. Deci, a venit asupra lui o boala trupeasca si, iata, vazandu-se inaintea mortii, a chemat la el pe toti fratii. Iar ei au venit la dansul, vrand sa auda de la el ceva mare, ca de la un barbat cinstit. Dar el, cu amar, tremurand cumplit si scuturandu-se, a inceput a striga, zicand: „Vai de mine, ticalosul, fratilor. Ca, iata, acum m-am dat cumplitului vrajmas, ca intr-acest fel de necuratie am vietuit. Ca inaintea voastra ma aratam ca postesc, precum ati si crezut toti, iar pe ascuns de voi am mancat, care lucru nu l-ati stiut. Si iata acum sunt dat balaurului, spre mancare si legandu-mi cu coada picioarele, genunchii si grumajii, cumplit ma strange, iar capul sau, in gura mea batandu-l, trage, prin sorbire, tot ticalosul meu suflet.” Dar, pe cand zicea el acestea despre sine, indata a murit, ca nu l-a mai lasat Dumnezeu sa traiasca, ca i-a primit pocainta lui, izbavindu-l de balaurul pe care il vedea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian