Întru aceeasi zi, cuvântul Sfântului Antioh, despre îndraznealã si despre aprinderea mâniei.
Sau cine va indrazni inaintea Lui sa zica: Sunt drept?”
Asemenea este la oameni iutimea, cu zaduful cel mare, a carui napadire oamenii, nesuferind-o, fug de el si stau pentru odihna la umbra, care este blandetea si tacerea. Bine este a se departa, ca de un fum iute, de indrazneala iutimii si a maniei si a veni la tamaia cea binemirositoare, care este linistirea. Ca nimic nu strica atat faptele bune ca mania omului iute. Si iarasi, nimic nu curateste sufletul cel gresit ca frica lui Dumnezeu si buna smerenie, ca adica a invata cuvintele Domnului si a se intr-arma adeseori cu rugaciunea. Iara iutimea urata este, precum este scris la Ecleziast: „Urat este Domnului tot cel iute la limba si tot cel ce nu se infraneaza de la indraznire. Ca de voi mustra pe cel fara de minte in mijlocul adunarii il rusinezi pe el, dar nu-i vei lua nebunia lui”. Si iarasi: „Intelepciunea lumineaza fata omului, iar fata celui fara de rusine urata va fi.” Si la Proverbe zice: „Leapada de la tine iutimea si cuvintele cele de ocara!” Si iarasi: „Cela ce lauda cu mare glas pe prietenul sau nu se osebeste cu nimic de cel ce il blesteama”. Si iarasi: „Cel ce-si pazeste gura sa, isi pazeste sufletul sau de necaz”.
Sa ne nevoim, iubitilor, cu tot sufletul, ca sa nu dam loc sa ne stapaneasca pe noi indrazneala cea rea, care prapadeste toate roadele cele de fapta buna ale omului. Ca a se inalta cu indrazneala, neplacut este lui Dumnezeu si la oameni. Si aceasta stiind-o, David zicea: „Bine este mie ca m-ai smerit, ca sa ma invat indreptarile Tale” (Ps. 118, 71). Iar Pavel a zis: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc” (IICor.12,7). Si iarasi: „Cine se va lauda ca are inima curata inaintea Domnului? Sau cine va indrazni inaintea Lui sa zica: Sunt drept?” De asemenea, si Domnul, cand a indraznit Petru de a zis: ” Milostive Doamne, nu va fi tie una, ca aceasta,” l-a certat pe el, zicandu-i: „Mergi inapoia Mea, satano!” Iar, fiind intrebat, dupa invierea Domnului: „Petre, oare Ma iubesti tu pe Mine?”. Cu toata daruirea, Petru a raspuns: „Adevarat este, Doamne, Tu stii ca Te iubesc!” Lui se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian