Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric despre osândirea fratelui.
Sezand eu la o margine de pustie.
Minunatul Ioan Savaitul ne spunea, zicand: „Sezand eu la o margine de pustie, a venit la mine un oarecare frate, de la o manastire, pentru cercetare. Si l-am intrebat pe el: Ce mai fac parintii? Si mi-a zis mie: Bine, cu rugaciunile voastre. Deci, l-am mai intrebat pe el despre un frate, care avea un nume rau. Mi-a zis mie acela: Crede-ma pe mine, parinte, ca nu s-a schimbat din numele acela. Aceasta auzind, am zis: Oh! Si zicand eu, oh, am fost rapit ca intr-o uimire de somn si m-am vazut pe mine stand inaintea sfantului loc al Capatanii si pe Domnul nostru Iisus Hristos stand in mijlocul a doi talhari. Si am inceput sa ma inchin. Iar, daca m-am apropiat, indata ce m-a vazut, Domnul s-a intors spre ingerii care-I stateau inainte si le-a zis lor: Scoateti-l pe el afara, ca Imi este Mie ca un anticrist, inainte de judecata Mea, el a judecat pe fratele sau.
Deci, dupa ce m-a izgonit pe mine, daca am voit sa ies prin usi mi s-a prins mantia mea si s-a intarit si am lasat-o pe ea acolo. Apoi, indata desteptandu-ma, am zis catre fratele cel ce venise: Rea imi este mie ziua aceasta. Si mi-a zis mie: Pentru ce, parinte? Atunci i-am spus lui ceea ce mi se aratase mie si am zis: Mantia, adica acoperamantul lui Dumnezeu mi-a ramas si sunt lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.
Si din ziua aceea, dupa certarea Domnului, am ratacit sapte ani prin pustietati, nici paine gustand, nici sub acoperamant intrand, nici cu om vorbind, pana ce am vazut pe Domnul meu intorcandu-se sa-mi dea mantia mea.”
Iar noi, aceste cuvinte ale minunatului Ioan auzindu-le, am zis: „Daca cel drept abia se mantuieste, apoi cel necurat si pacatosul cum se vor indrepta.” Drept aceea, se cuvine noua a ne ingriji de ale noastre pacate si a nu judeca pe nimeni din cei ce gresesc. Pentru ca scris este: „De vom acoperi greselile fratelui, apoi si Dumnezeu ne va acoperi pe noi.”
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian