Intru aceasta zi, cuvant despre o femeie pustnica.
„De esti om, pogoara-te aici sa vorbim.”
Un oarecare calugar s-a dus in pustia cea mai indepartata si a vazut o femeie sezand pe o piatra. Si, socotind ca este o fiara, a inceput a striga si a-i porunci, zicand: „De esti om, pogoara-te aici sa vorbim.” Iar ea a zis: „Ce voiesti, omule? Du-te de aici, ca sunt femeie goala”. Si i-a zis staretul: „Primeste o haina, scufia si braul”. Iar ea primindu-le, s-a incins si a pogorat spre staret. Si i-a zis batranul: „Pentru Domnul, spune-mi mie, cine esti tu?” Iar ea a zis: „Eu sunt fiica unei capetenii de ostasi. Si voiau parintii mei sa ma dea pe mine dupa barbat si sa ma faca stapana casei. Iar eu m-am gandit ca toate lucrurile lumii acesteia sunt trecatoare. Si am fugit noaptea in pustie si am ajuns la piatra aceasta; si sunt de atunci saizeci de ani pana in ziua de astazi, iar om n-am vazut, fara numai, pe tine. Si am un vas de apa, iar altul de bob muiat si Dumnezeu in toate zilele le umple pe ele”.
Deci, a mancat dintr-insul staretul si a baut din apa ei si, saturandu-se, a laudat pe Dumnezeu. Si voind ea sa se duca la chiliuta sa, dezbracandu-se, i-a zis lui: „Primeste-ti ale tale, parinte”. Iar el i-a zis: „Nu face asa, maica sfanta, ci sa le ai cu tine acestea”. Insa ea nu voia, ci i-a zis lui: „Mergi de-mi adu mie alta haina, scufie si brau si degraba sa vii la mine”. Iar el, mergand si luand cele trebuincioase, iarasi a venit la piatra ei si a inceput a striga si a grai si nu era glas nici auzire si o piatra lata era pravalita pe dinaintea pesterii. Iar fiarele cele salbatice, scrasneau cu dintii impotriva staretului. Si facand el rugaciune, s-au risipit fiarele si piatra s-a rasturnat. Si, intrand in pestera, a aflat-o pe ea moarta. Apoi a imbracat-o cu haina, cu scufia si cu coltuni si a pus-o pe ea in pestera.
Si era staretul beteag de un ochi, din tineretile sale si, indata a vazut, tot umbland cu cinstitele ei moaste, si a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat ei un dar ca acesta si rabdare. Dupa aceea, facand rugaciune, a pravalit piatra peste usa pesterii si s-a dus intru ale sale.
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian