Întru aceastã zi, cuvânt al Precuviosului Pãrintelui nostru Efrem Sirul, despre rugãciune.

Rugaciunea
este pazitoare a intregii intelepciuni,

Fericit lucru, cu adevarat, este a nu pacatui, iar daca vreunii vor
pacatui, sa nu deznadajduiasca, ci sa planga pentru cele in care au
pacatuit, ca prin plans, iarasi, sa dobandeasca fericirea. Deci, bun
lucru este totdeauna a ne ruga si a nu ne ingreuna si, rugandu-ne a nu
slabi, dupa cum a zis Domnul si apoi Apostolul: „Neincetat rugati-va,
adica noaptea si ziua si in tot ceasul”. Si nu numai cand intri in
biserica, iar in celelalte ceasuri sa fii fara de grija, ci ori
lucrezi, ori de dormi, ori de calatoresti, ori de mananci, ori de bei,
ori de zaci, sa nu-ti curmi rugaciunea ta, ca nu stii cand va veni Cel
ce va cere sufletul tau de la tine. Sa nu astepti Duminica sau
sarbatoarea sau un anume loc, ci, precum a zis Proorocul David: „In tot
locul stapanirii Lui”. Deci, ori in biserica de esti, ori in casa ta,
ori la tarina, ori vite de pasti, ori cladiri de faci, ori la ospete de
te afli, de rugaciune sa nu te departezi. Iar cand poti, pleaca-ti si
genunchii, iar cand nu poti, roaga-te cu mintea si seara si dimineata
si in amiaza-zi. Daca rugaciunea ta va merge inaintea muncii si,
sculandu-te din pat, miscarile tale cele dintai prin rugaciune se vor
face, atunci si pacatul nu afla intrarea in sufletul tau.

Rugaciunea
este pazitoare a intregii intelepciuni, a maniei pedepsire, a
ingamfarii umilire, a pomenirii de rau curatire, a invidiei surpare, a
paganatatii indreptare. Rugaciunea este putere a trupurilor, ocarmuire
a casei, buna asezare a cetatii, tarie a imparatiei, biruinta in
razboaie, intemeierea pacii. Rugaciunea este pecete a fecioriei,
credinta a nuntii, arma a calatorilor, a celor ce dorm pazitoare, a
celor ce privegheaza indrazneala, a plugarilor buna aducere de roade, a
corabierilor mantuire.

Rugaciunea este ajutatoarea celor ce se
judeca, slabire a celor legati, inima buna a celor intristati, dulceata
a celor ce se bucura, mangaiere a celor ce plang, praznic al celor ce
nasc, cununa a celor casatoriti, ingropare a celor ce mor. Rugaciunea
este vorbirea cu Dumnezeu, intocmai cinstire cu ingerii, a bunatatilor
sporire, abatere de la rautati, indreptare pacatelor. Rugaciunea lui
Iona i-a facut casa in pantecele chitului, iar pe Ezechia din portile
mortii la viata l-a intors. Tinerilor din Babilon, vapaia cuptorului in
stropi de roua a prefacut-o, iar Ilie, prin rugaciune, a legat cerul sa
nu ploua trei ani si sase luni.

Vedeti, fratilor, cate poate
rugaciunea. In toata viata oamenilor nu este alta avere mai cinstita
decat rugaciunea. De aceasta niciodata sa nu va departati. Ci, sa nu
rugam, ca nu desarta sa se faca osteneala noastra, precum a zis Domnul:
„Cand stati, rugati-va, lasati orice aveti asupra cuiva, ca si Tatal
vostru cel ceresc sa va lase greselile voastre.” Vedeti, fratilor, ca
in zadar ne ostenim, rugandu-ne, daca avem vrajba cu cineva. Si iarasi
Domnul zice: „Daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti aduci
aminte ca are cineva ceva asupra ta, lasa-ti darul tau inaintea
altarului si, ducandu-te, impaca-te intai cu fratele tau si atunci,
venind, adu-ti darul tau.” Asadar, aratat este ca, daca nu vei face
aceasta mai intai, toate cate aduci sunt neprimite. Iar daca vei face
porunca Stapanului, atunci cu indrazneala roaga-te Domnului zicand:
„Lasa-mi, stapane, datoriile mele, precum si eu am lasat fratelui meu,
implinind porunca Ta”. Si-ti va raspunde Iubitorul de oameni: „Daca ai
lasat, iti las si eu. Daca ai iertat, iti iert si eu ale tale, ca
stapanire am pe pamant sa iert pacatele. Lasati, si vi se va lasa
voua”.

Vedeti iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea neasemanata,
vedeti bunatatea lui Dumnezeu cea nemasurata. Ati auzit, in scurt,
mantuirea sufletelor voastre. Dumnezeului nostru, slava!

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian