Întru aceastã zi, cuvânt despre vedenia Sfântului Ioan Gurã de Aur.

Nu te
teme.

In Antiohia Siriei era o manastire, intru care se calugarise Sfantul
Ioan Gura de Aur. Acolo a fost un calugar sirian de neam, anume Isihie,
batran fiind cu trupul, care facuse multi ani in manastire,
infranandu-se si foarte aspru vietuind si care avea proorocie, prin
dumnezeiasca aratare. Acestuia ii urmã fericitul Ioan cu obiceiul, cu
chipul si cu infranarea. Deci, intr-o noapte, batranul, priveghind si
rugandu-se lui Dumnezeu, a vazut intrand la Ioan, unde-si facea el
rugaciunile sale, doi barbati imbracati in haine albe si curate, foarte
frumosi si luminati cu slava cereasca nespusa. Pe unul il vedea tinand
in mainile sale o carte scrisa, iar pe altul tinand niste chei. Pe
acestia, vazandu-i, Ioan s-a infricosat si, cu indraznire sarguindu-se,
s-a inchinat lor pana la pamant. Iar ei amandoi, luandu-l pe el de
mana, l-au sculat, zicandu-i: „Nadajduieste si nu te teme”. Iar Ioan
le-a zis lor: „Cine sunteti, stapanii mei, care n-ati pregetat a veni
la mine, robul vostru, fiind voi intru aceasta mare dregatorie? Ca n-am
vazut niciodata pe nimenia sa fie intr-o slava ca aceasta, precum va
vad pe voi amandoi”. Iar ei, iarasi, au raspuns si i-au zis lui: „Nu te
teme, barbatule al doririlor, ca intru tine a voit Duhul Sfant sa
locuiasca, pentru curatia vietii sale, ca trimisi suntem la tine de
Invatatorul cel mare si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca sa-ti
spunem o bucurie mare, care va fi la toate bisericile lui Dumnezeu.”

Deci,
cel dintai, intinzand mana sa, i-a dat lui cartea cea scrisa, pe care o
tinea, zicandu-i: „Primeste cartea aceasta din mana mea. Ca eu sunt
Ioan, cel ce am cazut la pieptul Domnului in vremea Cinei cea de Taina,
si scotand de acolo dumnezeiestile picaturi, am grait: La inceput era
Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Asa si tie
iti va da Domnul cunoasterea Adevarului, ca sa hranesti, prin buzele
tale, pe toti oamenii, cu mancare nestricacioasa, din viata cea
vesnica, si sa astupi gurile ereticilor care spun faradelegi asupra
Domnului nostru Iisus Hristos.”

Iar, celalalt, tinzandu-si mana
sa, i-a dat lui cheile, pe care le tinea in mainile sale, zicandu-i:
„Primeste acestea, caci eu sunt Petru cel fierbinte la credinta, care
am marturisit pe Domnul Hristos, ca Dumnezeu viu este si pentru aceasta
am luat de la Domnul cheile Imparatiei Cerurilor. Asemenea si tie,
Domnul iti da cheile sfintelor lui biserici si ori pe cine vei lega, va
fi legat, si pe oricine vei dezlega, va fi dezlegat”.

Deci,
iarasi, plecandu-si genunchii sai, fericitul Ioan s-a smerit inainte
lor, zicand: „Cine sunt eu, robul cel pacatos al Domnului meu, cel mai
nepriceput decat toti oamenii, ca sa fiu bun de slujba de care mi-ati
vorbit? Nu sunt destoinic sa primesc o slujire atat de mare si
infricosatoare. Nu pot eu, adica, sa-i fiu de folos ei”.

Iar
acestia, luandu-l iarasi de mana dreapta, l-au sculat, zicandu-i: „Stai
pe picioarele tale, imputerniceste-te si te intareste si fa toate cele
ce ti-am poruncit si sa nu tainuiesti darul cel dat tie de la Dumnezeu
spre a grai, spre a sfinti si a intari poporul Sau cu invatatura ta,
popor pentru care sangele Sau Si-a varsat, ca sa-l mantuiasca din
inselaciunile cele multe. Si sa graiesti Cuvantul lui Dumnezeu cu
indrazneala. Adu-ti aminte de Domnul, cel ce a zis: Nu te teme, turma
mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia (Luca,
12,32). Si tu, dar, nu te teme, ca a voit Hristos, Dumnezeul nostru, a
sfinti multe suflete, prin tine, si la cunostinta Sa a le aduce. Iti
vei petrece zilele insa in intristari si in necazuri multe pentru
dreptatea sufletului tau. Dar tu sa rabzi, ca unul tare si treaz, ca
prin aceasta vei primi Imparatia”.

Deci, cei doi, aceastea
zicandu-le si insemnandu-i fruntea si toate madularele lui si apoi
dandu-i lui sarutarea cea intru Domnul, s-au dus. Iar Ioan, facand
intru sine lacas Duhului Sfant, a inceput a invata credinta lui
Dumnezeu. Aceluia slava se cuvine, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian