Sfânta Evanghelie după Marcu IV, 10-23
|
Semănătorul seamănă cuvântul. |
| 10. |
Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece,
Îl întrebau despre pilde. |
| 11. |
Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui
Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, |
| 12. |
Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. |
| 13. |
Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege
toate pildele? |
| 14. |
Semănătorul seamănă cuvântul. |
| 15. |
Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi,
când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. |
| 16. |
Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul,
îl primesc îndată cu bucurie, |
| 17. |
Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă
strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. |
| 18. |
Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, |
| 19. |
Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte,
pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. |
| 20. |
Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul
şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută. |
| 21. |
Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau
sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? |
| 22. |
Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva
tăinuit, decât ca să vină la arătare. |
| 23. |
Cine are urechi de auzit să audă. |
Postat in Evanghelii de Parintele Zisu Iulian