Vineri în săptămâna a paisprezecea după Pogorârea Sfântului Duh

Sfânta Evanghelie după Marcu V, 22-24 35-41 VI,1
De vă tulburaţi şi plângeţi?

22.

Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L
pe Iisus, a căzut la picioarele Lui,

23.

Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind,
pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască.

24.

Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea.

35.	Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul?
36.	Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.
37.	Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.
38.	Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
39.	Şi intrând, le-a zis: De vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.
40.	Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila.
41.	Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te!
42.	Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.
43.	Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să mănânce.

1.
Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au
mers după El.