Întru aceastã zi, pomenirea Preacuvioasei maicii noastre Matroana (+492).

Era pe vremea cand
credinciosii alergau de pretutindeni la Emesa sa se inchine capului,
atunci aflat, al Sfantului Ioan Botezatorului.

Aceasta a trait in zilele imparatului Leon cel Mare (457-474) si a
urmasilor lui, fiind din Perga Pamfiliei. Maritandu-se, a avut o fiica
si s-a dus la Constantinopol cu barbatul ei, fiind ea ca de douazeci de
ani. Acolo, s-a cunoscut cu doua fecioare, anume Eugenia si Suzana si
ravnea la nevointa acestora, ca nu lipseau de la biserica si petreceau
toata noaptea indeletnicindu-se in posturi si privegheri. Deci,
aprinzandu-se si mai cu multa caldura de dragostea credintei spre
Dumnezeu, Sfanta si-a lasat pe fiica ei in seama prietenei ei, Suzana,
rugand-o sa creasca pe copila in frica lui Dumnezeu, ca pe o fiica a
ei, iar ea, in urma unui vis, s-a hotarat a merge ca famen intr-o
manastire de barbati, ca numai asa se va ascunde de barbatul ei care o
urmarea, precum si de toti cunoscutii, ceea ce a si facut. Ca,
tunzandu-si parul, s-a imbracat in haine barbatesti si, dupa ce s-a
rugat Domnului, s-a dus la manastirea staretului Vasian. Si, primita
fiind de monahi ca famen, i-au pus ei numele de Vavila.

Deci,
afland cuviosul Vasian egumenul, din dumnezeiasca aratare, cele despre
ea, ca adica este femeie, a fost trimisa la cetatea Emesa, intr-o
manastire de femei, fara sa o vadeasca pe ea. Era pe vremea cand
credinciosii alergau de pretutindeni la Emesa sa se inchine capului,
atunci aflat, al Sfantului Ioan Botezatorului. Si a petrecut aici ea
multa vreme si a atat a crescut in duhovniceasca intelepciune si in
fapte bune, cat murind stareta cea batrana, Matroana, a fost aleasa de
toate maicile sa le fie lor stareta in manastirea din Emesa.

Si a aflat de dansa si fostul ei barbat, Dometian si acesta voia sa o
ia pe ea cu sila de oriunde, ea fiind femeia lui dupa lege. Iar ea se
ruga sa o acopere pe dansa Domnul si s-o faca nevazuta de barbatul ei.
Deci, venind noaptea, si-a luat o haina de par si putina paine si,
iesind din manastire, nestiind nimeni, s-a dus la Ierusalim, iar de
acolo la muntele Sinai si apoi la Beirut, unde a scos, prin rugaciune,
un izvor de apa, in pamant uscat si sterp, si unde s-a nevoit multa
vreme, luptana impotriva ispitelor diavolesti, facand semne si minuni.

Deci, murindu-i barbatul, fericita, dintr-o aratare, s-a dus din nou la
Constantinopol. Si iarasi, Sfantul Casian a randuit-o sa sada la
manastirea care, dupa dansa, s-a numit manastirea Matroanei. Si traind
pana la o suta de ani, cu pace s-a mutat la Domnul.

( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian