Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Mil episcopul, şi cu doi ucenici ai săi.

Acolo
aflându-se sfântul, a alungat mulţi demoni din cei care pătimeau.

Acest Sfânt Părinte al nostru Mil s-a născut
într-o cetate persană; şi după ce s-a botezat, a învăţat Sfintele
Scripturi. Vrând el să ostăşească împăratului perşilor, după ce a ajuns
în vârstă, a fost oprit de la acest gând de o înfricoşătoare vedenie de
noapte şi de atunci petrecea în feciorie şi în nevoinţe, rugându-se lui
Dumnezeu şi pentru sine şi pentru tot neamul său. Iar după câţiva ani,
lăsându-şi cetatea, s-a făcut monah şi a locuit în locul în care
proorocul Daniil a văzut vedeniile. Şi s-a învrednicit el a fi
hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mâna lui Ghenadie
episcopul, care s-a făcut mărturisitor şi mucenic. Şi mult ostenindu-se
acolo sfântul, mustra şi cu faptele şi cu cuvintele pe cei ce făceau
călcări de lege; mai în urma bătut fiind de ei şi izgonit, după ce şi-a
dat seama că ei rămân neîndreptaţi, mai înainte vestindu-le urgia ce
avea să vină asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar după ce au trecut
trei luni de zile, mai-marii cetăţii aceleia din greşeala lor au căzut
sub urgia împăratului.

Şi
trimiţând împăratul ostaşi, împreună cu trei sute de elefanţi, au
sfărâmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei i-au omorât cu sabia.
Atunci sfântul s-a dus la Ierusalim şi a aflat pe Amonie, ucenicul
marelui Antonie, lângă care zăbovind doi ani, s-a întors iarăşi în
Persia.

Ducându-se sfântul
la eparhia sa, a zidit acolo o biserica, spre iertarea păcatelor
poporului său celui nesupus, pe care împăratul îl pierduse cu amară
moarte. Şi după ce a petrecut acolo multă vreme, s-a dus la cetatea
Ctesifon, în care a aflat adunare de episcopi, şi, stând în mijlocul
lor, a mustrat pe episcopul împotriva căruia se făcuse acel sinod. Iar
episcopul acela umilea şi-şi bătea joc de sfântul mândrindu-se cu
răspunsurile şi înţelepciunea sa. Iar sfântul i-a răspuns: „Fiindcă
stai neîndreptat, trufindu-te împotriva arhiereilor Domnului meu pe
care i-a adunat Duhul Sfânt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui
Dumnezeu, Care iată te face acum pe jumătate uscat pentru mulţi ani,
pentru ca prin pătimirea ta aceasta sa se înţelepţească şi să se
îndrepteze ceilalţi”. Şi, o, minune!, odată cu cuvântul sfântului a
căzut fulger din cer şi l-a făcut pe acela jumătate uscat şi în aceasta
stare a petrecut doisprezece ani întregi şi în urma s-a săvârşit.

Iar
sfântul ieşind de acolo s-a dus la o altă cetate al cărei ocârmuitor
pătimea de doi ani de o cumplită boală. Aflând el de venirea sfântului,
a trimis la el şi l-a rugat sa meargă sa-l cerceteze ca pe un bolnav şi
să-i dea binecuvântarea sa. Deci, fiindcă omul trimis stăruia către
sfântul să meargă cu grăbire, sfântul a răspuns către dânsul aşa:
„Du-te şi spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: „Acestea îţi
zice episcopul, întru numele lui Iisus Hristos, pe Care îl
propovăduiesc eu prostul şi nevrednicul: Leapădă de la tine toată boala
ce te supară, şi încingând mijlocul tău, vino umblând cu însăşi
picioarele tale, ca să te văd”. Iar trimisul întorcându-se, îndată ce a
zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a însănătoşit stăpânul său şi atât
s-a întărit, încât n-a mai rămas în el vreo rămăşita sau semn de boală.
Deci s-a sculat şi s-a dus la sfântul umblând cu picioarele sale şi
aruncându-se la cinstitele picioare ale sfântului şi apucându-le cu
amândouă mâinile, le săruta pe ele tăvălindu-se pe pământ. Şi mulţumind
slăvea pe Dumnezeu, Cel ce l-a mărit pe el în acest chip. Aceasta
preamărita minune a sfântului pe mulţi a adus la credinţa lui Hristos.

Acolo
aflându-se sfântul, a alungat mulţi demoni din cei care pătimeau. Şi pe
o femeie ce zăcea în pat şi era slăbănoaga de nouă ani, apucând-o de o
mâna, a ridicat-o sănătoasa. Şi pe un om care cu nedreptate silnicea pe
altul şi cu nebăgare în seama încredinţa nedreptatea prin jurământ,
fiindcă defăima şi nu asculta cuvintele sfântului, l-a făcut prin
rugăciunea sa ca să ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul sau, spre
îndreptarea şi a altora mulţi, încât din aceasta, mulţime nu putină din
acel oraş a venit la sfântul şi a cerut ca să primească credinţa
creştineasca. Şi alte încă multe minuni în feluri de locuri a făcut
sfântul acesta, despre care răspândindu-se vestea, a ajuns la
dregătorul Vasilisc. Fiind chemat sfântul şi stând el înaintea lui
împreună cu doi ucenici ai săi, după ce a văzut credinţa lor cea în
Hristos curată şi neclintită, multe pedepse şi chinuri le-a pricinuit
lor neomenosul acela, care, aprinzându-se de mânie, a scos însuşi sabia
şi a lovit pe sfântul în piept. Asemenea şi fratele lui Vasilisc în
unire cu el a lovit şi acela pe sfântul în inima. Iar episcopul
Domnului şi nevoitorul, viu încă fiind, a zis către ei: „Fiindcă voi
amândoi v-aţi unit ca să mă omorâţi pe mine, nevinovatul, pentru
aceasta mâine chiar în ceasul acesta se va vărsa sângele amândurora
chiar de mâinile voastre, adică vă veţi ucide unul pe altul, şi maica
voastră va rămânea fără fii”. Şi aceasta zicând şi-a dat sufletul în
mâinile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai sfântului suindu-i
păgânul Vasilisc deasupra a doi munţi, acolo i-au ucis cu pietre.

A
doua zi necredinciosul Vasilisc a ieşit împreună cu fratele său la
vânat, fără să dea în vreun fel crezare prorociei sfântului, pe care o
socotea ca o bârfire. Şi aflând un cerb singur ei, amândoi fraţii, au
stat unul în dreptul celuilalt, adică, unul despre o parte de cerb şi
celalalt de cealaltă, şi au slobozit amândoi suliţele ca să omoare
cerbul. Iar ele purtându-se cu repeziciune s-au înfipt în inimile
amândurora, şi aşa în chinuri şi-au lepădat sufletele, ucigându-se unul
pe altul. Iar moaştele Sfântului Mil şi ale ucenicilor lui au fost
îngropate de către creştini. Şi vieţuiesc ei pururea viaţa cea
nesfârşită şi veşnică şi se roagă pentru noi către Domnul.

( Sinaxar)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian