Luna noiembrie în 12 zile: pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei (†619).
Grija lui cea
dintai a fost cunoasterea saracilor.
Sfantul Ioan Milostivul a fost cipriot de neam, fiul lui Epifanie,
domnul tarii, din Amatunda Ciprului, si a trait pe vremea lui Eraclie,
imparatul Bizantului (610-641).
Singur la parinti si mostenind
o mare avere, la varsta cuvenita el s-a casatorit si a avut doi copii;
dar murindu-i si sotia si copiii, Ioan si-a impartit averea la saraci
si a hotarat sa traiasca, de aici inainte, in slujba lui Dumnezeu si a
celor lipsiti si in suferinta, de unde si numele de Milostiv, cum i se
zicea, pentru multele fapte bune si milostenii ce a facut in viata sa,
incat vestea despre dansul ajunsese in toata partea de rasarit a
crestinatatii.
Deci, cand scaunul patriarhiei de Alexandria era
fara pastor, imparatul Eraclie, la cererea poporului, a inaltat la
aceasta treapta pe Ioan, care, desi nu voia, mai apoi a primit
hirotonia si a fost facut pastor al Bisericii din Alexandria, punand
astfel lumina in sfesnic, cum zice Evanghelia. Aici, grija lui cea
dintai a fost cunoasterea saracilor, pe care ii numea „stapanii si
domnii mei”, ca unii carora Hristos le-a dat puterea sa deschida poarta
cerului celor ce fac milostenie cu dansii. Incepand a paste oile cele
cuvantatoare, s-a sarguit, mai intai, a-si curati poporul de eresurile
vremii. Tot in timpul pastoriei sale, a avut loc si navalirea persilor
in Ierusalim si in alte parti ale imparatiei, ducand cu ei, o data cu
cinstitul lemn al Crucii, multimi de prinsi, pe care i-au luat pentru
a-i vinde ca robi.
Cu acest prilej, fericitul Ioan a trimis in
ajutor corabii cu grau si aur mult pentru rascumpararea celor cazuti in
robie. A trimis, de asemenea, mesteri si lucratori egipteni pentru
refacerea caselor si bisericilor stricate si pangarite de navalitori,
precum si oriunde era nevoie, care pline de hrana celor infometati,
saraci si in suferinta. Si asa, plin de ravna pentru pastrarea dreptei
credinte si pentru rugaciune, gata de orice fapta buna, in slujba
saracilor, fericitul Ioan a petrecut multi ani pe scaunul arhieriei
sale, multe minuni facand, precum istoria lui ne arata.
In anul
619, voind Sfantul sa mearga la Constantinopol, pe drum l-au parasit
puterile si, abatandu-se pe la Cipru, a murit in Alexandria, locul
nasterii sale, cinstit nu numai de crestini, ci si de necredinciosi.
( Proloage)
Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian