Întru aceastã zi, cuvânt al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenie.
Ca ce folos este a dezbraca pe
unul si a imbraca pe altul?
Cu milostenia si cu credinta se curata pacatele. Iar milostenie
scotesc nu pe cea adunata din silnicia si din jaful altuia, ca aceea nu
este milostenie, ci cruzime si neomenie. Ca ce folos este a dezbraca pe
unul si a imbraca pe altul? Ca, chiar si toata averea altuia de vom da,
de nici un castig nu ne este noua. Si dovada este Zaheu care, atunci
cand isi facea rugaciunea la Dumnezeu, a zis: „Voi intoarce impatrit
celor ce i-am napastuit”. Iar noi, de mii de ori napastuind si apucand,
socotim ca ne rugam lui Dumnezeu; dar, oare, nu-L maniem pe El, inca si
mai mult?
Ca, spune-mi mie, daca ai fi adus la altar un cal
mort, tragandu-l din raspantiile drumului, oare nu toti te-ar fi gonit
pe tine, ca pe un spurcat si un iesit din minte? Deci, de ce nu te-as
mustra? Ca, daca este adunatura din jafuri, nu este numai precum calul
cel mort, ci cu mult mai rau. Si tu acelasi lucru faci, cand, prin
cuvintele tale, fagaduiesti lui Dumnezeu ca te vei departa de rele,
iar, prin obiceiurile cele rele, ajutorezi din jafuri pe cei ce n-au
si, asa, iti aduci jertfa ta la altar. Dar acum, nu este numai aceasta
singura greseala, ci si una mai cumplita decat aceea, ca necinstesti,
adica, sufletele sfintilor. Ca altarul, masa aceasta, este de piatra
sau de lemn, si se sfinteste si se curateste, iar acele suflete pe
Insusi Hristos il poarta si tu indraznesti a trimitea acolo, in ele, o
necuratie ca aceasta. Dar el zice, ca nu da ajutor din avutia aceea, ci
din alta avere curata. De ras sunt aceste cuvinte si glume. Oare nu
stii ca daca intru averea ta cea multa vei cadea si averea nedreapta,
aceasta pe toata o necinsteste. Precum si intr-un izvor curat cineva
aruncand gunoaie, tot izvorul il face necurat, asa si lacomia, intrand
in bogatie o strica pe ea. Pentru ca, iata, s-a zis: „Din aceasta
pricina mai bine este a nu milui”. De vreme ce si Cain mai bine era sa
nu fi adus jertfa nicidecum, decat aducand jertfa proasta, sa manie pe
Dumnezeu.
Iar cel ce ajuta, din cele straine, cum nu-l va mania
pe Domnul? Ca zice Dumnezeu: „Jefuirea altuia este jefuirea Mea, iar nu
din averea ta. Acela este stapanul averii aceleia, chiar daca de mii de
ori o vei tine tu pe ea. Eu ti-am poruncit, zice Domnul, sa nu
jefuiesti, iar tu cu jafuri Ma cinstesti”. Si oare nu-ti va zice tie:
„Tu gandesti faradelegea, ca Eu sunt asemenea tie. Mustra-te-voi si-ti
voi pune inaintea fetii tale pacatele tale”. Sa ne departam deci, de
cele nedrepte si cele drepte sa le facem, pentru Hristos Iisus Domnul
nostru, Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor!
Amin.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian