Întru aceastã zi, cuvânt despre Sfântul Ioan Gurã de Aur.
De ce esti mahnit?
Ne spunea noua parintele Tis de la Amasia ca auzise pe Adelfie,
fratele sau, zicand: „Cand Sfantul Ioan Gura de Aur, patriarhul
Constantinopolului, a fost izgonit si surghiunit la Comane, petrecea in
casa noastra si pentru acea multa indrazneala si dragoste aveam catre
dansul”. Si, zicea Adelfie, fratele meu si episcopul de la Cucuz: „Dupa
ce fericitul Ioan s-a mutat la Domnul, fiind acolo in surghiun, mare
mahnire am avut, ca un barbat ca acesta, invatator al lumii, care cu
cuvantul sau veselea Biserica lui Hristos, unul ca acesta in surghiun a
raposat.
Insa, m-am rugat Domnului cu multe lacrimi, ca sa-mi
arate mie in care randuiala este si de este numarat intre patriarhi. Si
mult rugandu-ma eu, pentru aceasta, intr-o noapte, am vazut in vis pe
un barbat foarte luminat la vedere. Si m-a luat pe mine de mana dreapta
si m-a dus la un oarecare loc luminos si preaslavit si mi-a aratat mie
pe toti invatatorii Bisericii. Iar eu nadajduiam sa vad acolo cu dansii
si pe doritul meu Ioan Gura de Aur. Si, dupa ce mi-a aratat mie pe toti
si mi-a spus si numele fiecaruia dintr-insii, iarasi luandu-ma de mana,
m-a scos pe mine afara. Iar eu mergand dupa dansul mahnit ca nu
vazusem, cu arhierei, pe fericitul Ioan.
Deci, mi-a zis mie:
„Ce-ti este? SI de ce esti mahnit? Ca nimeni intrand aici, nu iese de
aici mahnit. Iar eu i-am raspuns: Aceasta imi este mie mahnirea, ca, pe
iubitul meu Ioan Gura de Aur, nu l-am vazut cu ceilalti episcopi. Iar
el mi-a zis mie: Zici de Ioan povatuitorul pocaintei? Si i-am zis: Asa.
Deci, mi-a raspuns mie, zicand: „Tot omul, in trup fiind, nu-l poate
vedea pe acela. Ca acela la Scaunul Stapanului sta, intre Serafimi si
Heruvimi. SI m-am mangaiat de cuvintele lui”.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian