Duminica Floriilor

Despre primirea pregatirii Sfintei Impartasanii.

Cînd Domnul lisus, din
milostivirea Sa cea nemărgi­nită, trebuia să se ducă la Ierusalim ca să
sufere Patima răstignirii şi moartea pentru mîntuirea oamenilor, atunci Simon
Jeprosul i-a pregătit Lui ospăţ în Betania, unde Măria, sora lui Lazar, i-a uns
preacura­tele Lui picioare cu mir de mult preţ şi le-a şters cu părul capului
său. In Ierusalim, poporul L-a întîmpinat cu stîl-pări de f inie şi mulţi dintre iudei aşterneau pe cale ramuri de
copaci şi îşi aruncau hainele lor pe pămîntul pe unde trecea lisus. Ucenicii
Lui L-au slăvit, pruncii cei fără răutate
I-au adus laude, mulţimile de oameni L-au primit, strigînd şi zicînd: Osana, Fi u l lui D avid î
Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului î Dar vînzătorul
Iuda pregăteşte pentru primirea Lui sărutarea trădării; mâi­ni ari i preoţilor
fac sfat şi hotărăsc moartea lui lisus Hristos şi a lui Lazăr.

După cele şase zile ale
Patimilor, noi sărbătorim Pastile. In zilele Săptămînii Patimilor, atît citirea
Evangheliilor cit şi cîntările Bisericii ne vestesc Patimile Domnului, ca să ne
aducem aminte de zilele de atunci, şi să so­cotim că lisus Hristos vine şi
acum, nu din Betania, ci din locaşul Său cel ceresc, ca să intre, nu în
Ierusalim, ci în fiecare din cei care cred în EL El vine să se unească cu noi
şi să rămînă în noi. Această taină a unirii oame­nilor dej>e pămînt cu
Dumnezeu, Cel care s-a întrupat, a dat-o însuşi Domnul cu puţine ceasuri
înainte de a se da spre Patimă, joi, în ceasul Cinei celei de Taină, cînd cu
glasul Său, plin de milostivire, a chemat pe toţi cei care cred în El, zicînd: „Luaţi, mîncati, acesta este Trupul Meu!”
„Be^i dintru acesta toţi, acesta este Sîngele Meu”! Amintirea acestei zile
o facem în Sfînta şi Marea Joi, cînd ne împărtăşim şi noi, precum s-au împărtăşit
atunci sfinţii apostoli, cu Trupul şi Sîngele Domnului, iar prin împărtăşirea
acestei Taine, Mîntuitorul se uneşte şi ră-mîne în noi, după cum însuşi a zis:
„Cel ce m an în că Trupul Meu şi bea Sîngele Meii, rămîne în Mine şi Eu în
el”‘. Dar, cum ne pregătim noi pentru primirea Domnu­lui Hristos? Cu
pregătirea cea sfîntă a celor care L-au primit pe El atunci cu vrednicie şi
bucurie sfîntă, sau cu pregătirea vînzătorului Iuda, a viclenilor arhierei,
care L-au osîndit la moarte?

Frate
creştine,
lisus, Mîntuitorul tău, vine. Pregă­teşti şi tu ospăţ pentru El, ca Simon
leprosul? Daca vei zice că nn-L vezi si de aceea nu pregăteşti ospăţ pentru El,
te înşeli, căci orice vei face săracului de lînga tine, vei face lui lisus
Hristos, după cum însuşi spune: „Amin zic vouă, întrucît aţi făcut ceva unuia
dintre aceşti fraţi ai Mei mai mici, Mie mi-aţi făcut”². Dacă
în zilele ace­stea vei deschide milostivirea inimii tale şi vei face ospăţ
celor săraci, şi vei hrăni pe cei flămînzi, şi vei sătura pe sărmani şi pe
văduva, atunci pregăteşti şi tu, ca şi Simon leprosul, ospăţ lui lisus Hristos
care vine; atunci te vei face şi tu ca şi Simon vrednic de primirea Lui

Frate creştine, Domnul tău vine! Ungi şi tu cu mir preacuratele Lui
picioare, ca Măria, sora lui Lazăr? Să nu zici că nu poţi să faci
aceasta, fiindcă nu-L vezi pe lisus, căci ca un Dumnezeu El este pretutindenea:
de-a dreapta ta stă pururea, cum zice proorocul: „Văzut-am mai înainte pe
Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă
clatin”‘. Chiar dacă nu-L vezi cu ochii tăi trupeşti, îl vezi însă cu cei
sufleteşti. Măria a uns picioarele Lui cu mir de nard curat, de mult pref. Tu
spală-le cu lacrimile cele fierbinţi ale po­căinţei păcatelor tale. Mirul
Măriei a fost preţuit la trei sute de dinari; preţul mirului lacrimilor tale
este nepre­ţuit, pentru că lacrima
pocăinţei are aceeaşi putere cu Sfîn­tul Botez. Cînd va vedea lisus
lacrimile tale, va şterge păcatele şi-ti va da mîntnirea şi fericirea cea
veşnică. Măria a uns picioarele lui lisus
şi le-a şters cu părul capu­lui său. Tu unge-le cu lacrimile tale,
supuindu-ti gîndu-rile voii Lui sfinte. Perii capului sînt lăstari ai trupului;
gîndurile mintii sînt roade ale inimii şi lisus inima noa­stră o cere.

Fraţi creştini, Domnul vine la noi. Deci, cei care în sfîntul Post a^i
biruit pornirile trupului şi aţi înfrînt puterea diavolului, avînd cu voi
semnul de biruinţă asupra deşertăciunii lumii, ieşiţi întru întâmpinarea Lui! Intîmpinati-L, purtînd în mîini stîlpările, care
sînt semne ale biruinţei asupra păcatului. Cei care, prin pocăinţă şi mărturisire v-ati curăţit  de păcatele voastre, cei care aţi postit
şi v-ati smerit, cei care aţi înfrînat poftele şi aţi miluit pe cei săraci şi
lipsiţi, cei care aţi săvîrşit binele, aveţi cu voi ramurile faptelor bune. De
aceea, întinderi acum inimile voastre, precum a întins poporul hainele lui, şi împărtăşindu-vă cu dumnezeieştile Taine,
primiti-L pe lisus, nu în Templu, ca pruncii, ci în biserica sufletu­lui
şi a trupului vostru. Primiţi pe împăratul slavei, cîntîndu-I ca şi cei de
odinioară: Bine este cuvîntat îm­păratul, Cel ce vine întru numele Domnului! ‘

O,
iubiţii
mei fraţi, pe cît este de mare milostivirea Domnului lisus, pe atîta este de
mare şi dreptatea Lui. Vine într-adevăr blînd şi mîntuind, dar vine şi drept,
cum a zis sfîntul prooroc Ieremia: „Iată împăratul tău vine la tine, drept şi
mîntuind, blînd şi călare pe asin, pe mînz tînăr”. Pentru cei care-L
primesc cu dragoste

ca
şi
Simpn leprosul, cu bună mireasmă de fapte bune ca şi Măria, cu proslăvire ca şi
poporul care i-a ieşit întru întîmpinare, cu curăţenie şi nevinovăţie ca şi
pruncii, lisus vine blînd şi m intuind. Pentru cei care nu-L pri­mesc
nicidecum, ca adunarea arhiereilor, sau îl primesc cu nevrednicie, ca iubitorul
de argint şi vînzătorul Iuda, El a dat, ca un drept Judecător, o hotarîre atît
de în­fricoşată, că numai auzirea ei înspăimîntă şi cutremură.

Dacă împăratul ceresc, Domnul cerului, al pămîn-tului şi a toată
zidirea, doreşte să vină în sufletul tău, ca să-1 m intuiască, şi-ţi vesteşte
venirea Lui prin Biserica Sa, care propovăduieşte şi-ti spune: după şase zile
să sărbătoreşti Pastile, pregăteşte-te ca să primeşti pe îm­păratul slavei prin
împărtăşirea cu Sfintele Taine; tu să nu fii nesimţitor la această vestire.
Căci atunci ce răspuns vei da la hotarîrea cea înfricoşată pe care a dat-o
Dumnezeul tău asupra ta ? Vine acum întru tot induratul lisus şi, vrînd să
intre în casa sufletului nostru, ne chea­mă pe toţi zicînd: „Luaţi, mîncati,
acesta este Trupul Meu”! „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sîngele
Meu”! Dar cei nesimţitori şi împietriţi cu inima nu-L primesc sau
îndrăznind să-L primească cu nevrednicie, El nu vine la dînşii. In ceasul
morţii, ei îl vor căuta ca să le ierte fărădelegile lor, dar nu-L vor mai găsi,
ci vor muri în păcatele lor, după cum însuşi Domnul spune: „Eu Mă duc, şi Mă
veţi căuta; şi în păcatul vostru veţi muri”¹.

Auzind
această înfricoşată hotarîre, cu toţii să ne pregătim în timpul care ne-a
mai rămas pînă la Sfintele Paşti, smerindu-ne inimile, prin pocăinţă, de
păcatele noastre şi prin izgonirea tuturor gîndurilor şi dorinţelor noastre
deşarte, şi astfel, cu inimi cur aţe, să ne apropiem de Hristos şi să-L primim
cu toată vrednicia de Sfintele Paşti, prin împărtăşirea noastră cu Trupul şi
Sîngele Lui, cunoscînd din spusele Sfîntulni Apostol Pavel că „oricine, cu
nevrednicie m an încă pîinea sau bea paharul Domnu­lui, vinovat va fi de Trupul
şi Sîngele Domnului. Deci, sa se cerceteze omul pe sine şi numai aşa să mănînce
din această pîine şi să bea din acest: pahar, căci cel ce mănîncă şi bea cu
nevrednicie osîndă lui-şi mănîncâ şi bea, nesocotind Trupul Domnului”.
Amin.

( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian