Întru aceastã zi, cuvânt despre asezarea, ca patriarh, a Sfântului Ioan Gurã de Aur.

In vremea imparatiei…..

In vremea imparatiei lui Arcadie, fiul lui Teodosie, murind
Nectarie, patriarhul Constantinopolului, sfat a facut imparatul cu toti
patriarhii, cautand cu sarguinta un urmas vrednic de scaului
patriarhiei Constantinopolului, in locul celui ce se mutase. Atunci
s-au pornit toti patriarhii de la scaunele lor la Constantinopol:
Inochentie de la Roma, avand cu sine un barbat, vorbitor ales, pe care
gandea sa-l puna pe scaunul patriarhiei, Iuvenalie de la Efes, aducand
pe sine pe un oarecare monah Alexandru, talcuitor de carti, Macarie de
la Ierusalim, luandu-si pe Sisoie, arhidiacon cu randuiala fiind,
Teofil de la Alexandria, cu Isidor pustnicul, caruia ii fagaduia ca-i
va da scaunul Constantinopolului, si Flavian de la Antiohia, luand cu
sine pe Ioan Gura de Aur, dupa porunca imparatului.

Deci, toti
patriarhii, fiind impreuna cu imparatul in biserica Sfanta Sofia, in
mijlocul tuturor stralucea Ioan ca soarele in loc intunecat; iar
Teofil, multe ocari aducea asupra lui Ioan, vrand sa puna in loc la
patriarhie pe Isidor, incat mai pe urma a zis: „Chiar de va veti iscali
voi si veti sfinti pe Ioan, pana la sfarsit, el nu va fi voua
patriarh”. Iar ei, cercetand dupa canoane viata Sfantului Ioan, l-au
descoperit ca pe un impodobit de Dumnezeu, plin de invatatura, de
Dumnezeu insuflata, si de fapte minunate. Iar cand si-au pus peste
dansul mainile, s-a facut o minune, ca tot altarul s-a umplut de
vapaie. Si, sfintindu-l pe el, l-au asezat in scaun in luna lui
februarie, in 26 de zile. Si ca un rau curgea invatatura din gura lui.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian