Întru aceastã zi, cuvânt despre vederea Apostolului Pavel lângã Sfântul Ioan Gurã de Aur.

Deci, fiind el mahnit.

In Constantinopol era un om cu dregatorie, care, fiind parat de
rauvoitori la imparatul, a fost izgonit din palate si scos din
dregatorie. Deci, fiind el mahnit, a mers la Ioan Gura de Aur, pe cand
acesta era patriarh in Constantinopol, insa in taina, ca sa nu-l stie
nimeni din cei ce-l parasera la imparatul, si gandea sa-l roage pe
fericitul Ioan sa-l izbaveasca pe el de mania imparateasca. Deci Ioan,
chemand pe Proclu, fratele celui randuit sa-i aduca lui aminte
plangerile, i-a zis: „Sa-mi aduci aminte la noapte, cand va veni acest
om”. Insa, avea obicei Ioan ca scria noaptea. Si in acea noapte,
luandu-si condeiul a inceput a scrie la talcuirea Epistolelor Apostolui
Pavel.

Deci, a venit omul cel clevetit, cum ii poruncise lui,
iar Proclu s-a apropiat de usa si, cautand prin crapatura usii, a vazut
pe Ioan sezand si scriind si pe cineva vorbindu-i deoparte, la ureche.
Si era chipul aceluia cam plesuv, iar barba deplina si lata Si,
intorcandu-se, a zis omului aceluia: „Ingaduieste putin ca altul
inainte de tine a intrat la dansul”. Iar dupa ce a zabovit putin, s-a
sculat Proclu si a vazut asemenea pe Ioan scriind si celalalt
soptindu-i. In acelasi chip a fost si a treia oara. Apoi a inceput a
toca de Utrenie. Atunci Proclu i-a zis omului: „Sculandu-te, mergi la
casa ta, ca de acum nu mai vorbeste cu nimeni”. Si cu mare mahnire s-a
dus. Aceasta iarasi s-a petrecut si in a doua noapte si, asemenea, si
in a treia noapte l-a vazut. Deci, s-a asezat Proclu langa usa. Dar
omul acela iarasi, dupa obicei, a venit. Si, sculandu-se, Proclu s-a
apropiat de usa, si privind, i-a vazut pe ei vorbind intre ei. Atunci
i-a zis omului: „Mergi la casa ta si sa te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti
ajute tie, ca vad ca cel ce vine la Patriarhul, de la Dumnezeu este
trimis, de vreme ce nevazut intra la dansul”.

Iar, facandu-se
ziua, si-a adus aminte fericitul Ioan de omul acela, si chemand pe
Proclu, i-a zis lui: „Oare n-a venit aici omul acela de care mi-ai spus
mie, pentru pricina ce voia sa vie la noi?” Iar acela, raspunzand, i-a
zis: „Asa este cu adevarat, parinte, iata este a treia noapte a venirii
lui aici”. Iar el i-a zis: „Pentru ce nu mi-ai pomenit de dansul?”
Raspunzand iarasi, Proclu a zis: „Vorbeai cu altul tu insuti, pentru
aceea n-am cutezat a intra la tine”. Iar acesta a zis: „Cu cine? Ca n-a
fost nimeni la mine in aceasta noapte”. Atunci Proclu i-a spus cum era
fata si chipul aceluia ce i se aratase lui si a adaugat: „gura lui era
langa urechea ta si in taina iti graia tie, soptindu-ti la ureche, iar
tu scriai”. Iar fericitul Ioan se minuna, auzind acestea de la dansul.

Si
daca a tacut cu vorba, Proclu a cautat la icoana Sfantului Apostol
Pavel si, vazandu-i chipul intocmai asa ca al aceluia ce i se aratase
lui, s-a inchinat lui Ioan si a zis, aratand cu degetul la chip: „Intru
acest chip era cel pe care l-am vazut”. Atunci a cunoscut
preainteleptul Ioan ca Dumnezeu l-a ascultat pe el si l-a adeverit ca
lucrul lui este primit, ca, talmacind Epistolele Apostolui Pavel, el
scria ceea ce Apostolul insusi ii spunea sa scrie. Deci, sculandu-se,
s-a rugat Domnului, multumindu-i ca n-a trecut cu vederea ostenelile
lui. Iar dupa aceasta, ducandu-se la imparatul, l-a rugat pentru omul
acela ce era in necaz; si l-a pus pe el imparatul din nou in vechea lui
randuiala.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian