Întru aceastã zi, învãtãturã a Pãrintelui nostru Pamvo cãtre ucenicii sãi.

„Ce va face, oare,
cineva in vremile si in anii aceia?”

Ava Pamvo a trimis pe ucenicul sau sa vanda rucodelia sa. Si stand
saisprezece zile in cetate, dupa cum ne spunea noua, noaptea dormea in
tinda bisericii Sfantului Apostol Marcu. Si ascultand slujba bisericii,
s-a intors la batranul. A invatat inca si cateva tropare. Deci, i-a zis
lui batranul: „Te vad, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispita ti s-a
intamplat in cetate?” Raspuns-a fratele: „Cu adevarat avo, in lenevire
cheltuiam zilele noastre in pustia aceasta, ca nici canoane, nici
tropare nu cantam. Ca, mergand in Alexandria, am vazut cetele bisericii
cum canta si am fost in intristare multa ca nu cantam si noi canoane si
tropare”. I-a zis lui batranul: „Amar noua, fiule, ca au ajuns zilele
in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Duhul Sfant si
vor urma cantarilor si glasurilor; ca, ce umilinta, care lacrimi se
nasc din tropare? Oare cand sta cineva in biserica, sau in chilie si
isi inalta glasul? Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori sa
stam, cu multa umilinta si nu cu raspandire, ca n-au iesit calugarii in
pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca
si sa cante cantari cu viers si sa puna glasurile in randuiala cu
mestesug si sa-si clatine mainile si sa-si tarasca picioarele, ci
suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi si cu
suspine, cu glas evlavios si umilit si masurat si smerit sa aducem lui
Dumnezeu rugaciune.

Ca, iata, iti zic tie, fiule, ca vor veni
zile cand crestinii vor strica cartile Sfintelor Evanghelii si ale
Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor Prooroci, stergand Sfintele
Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa
mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Si despre aceasta
parintii nostri au zis: „Cei ce sunt in pustia aceasta sa nu scrie
vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca neamul
cel de pe urma o sa stearga vietile parintilor si sa scrie dupa voia
lor, ca mare este nevoia ceea ce va sa fie”. Si a zis fratele: „Asadar,
se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi
preoti in biserica, ca sa se faca acestea?” Si a zis batranul:
„Intr-acest fel de vremi, se va raci dragostea la multi si nu va fi
putin necazul, navaliri ale paganilor si porniri ale popoarelor,
neastamparare a imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea
calugarilor. Vor fi egumeni care nu vor tine seama de mantuirea lor si
a turmei, osardnici toti si grabnici la mese, galcevitori, lenesi la
rugaciune si ravnitori la clevetiri, gata spre a osandi vietile
batranilor si cuvintelor lor, nici urmandu-le, nici auzindu-le, ci mai
vartos ocarandu-le si zicand: De am fi fost si noi in zilele lor, ne-am
fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de la fata
celor pustnici, judecand judecati cu daruri, nepartinind saracului la
judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Inca si in
popor va intra necredinta, desfranare, uraciune, vrajba, zavistie,
intaratari, furtisaguri si betie”. Si a zis fratele: „Ce va face, oare,
cineva in vremile si in anii aceia?” Si a zis batranul: „Fiule, cel ce
se mantuieste intr-acest fel de zile, isi mantuieste sufletul sau si
mare se va chema in Imparatia Cerurilor”.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian