Întru aceastã zi, cuvânt despre un cãlugar, care voia sã stie judecãtile lui Dumnezeu.

Sa nu te minunezi, batranule.

 

A fost un oarecare calugar sihastru, plin de toate bunatatile, care se ruga lui Dumnezeu, zicand asa: „Doamne, da-mi mie sa stiu ce sunt judecatile Tale, cele de multe feluri”. Si a facut post mare pentru aceasta pricina. Dar nu i-a aratat Dumnezeu lui vreme ce este cu neputinta omului a le cunoaste pe acelea. El insa se nevoia mai departe, rugand pe Dumnezeu pentru aceasta. Deci, Dumnezeu, vrand sa-l incredinteze pe el si sa nu se osteneasca fara de minte, i-a dat lui un gand ca acesta: sa mearga sa cerceteze pe un batran, vechi de zile, ce statea departe de dansul, ca sa-l intrebe pe el. Deci, luandu-si hrana, s-a dus la staretul. Si i-a trimis Dumnezeu lui un inger in chip de calugar si intampinand pe sihastrul, i-a zis: „Unde mergi, robul lui Hristos?” Iar el i-a zis: „La cutare sihastru”. Iar acela a zis: „Si eu, dar, voi merge cu tine la dansul”. Deci, bucurandu-se sihastrul de tovarasie, au mers impreuna. Si in ziua dintai, mergand, au gazduit la un oarecare om, iubitor de Dumnezeu, si acela primindu-i pe ei, i-a cinstit cu multa omenie si au mancat dintr-un blid de argint. Iar dupa ce au mancat, ingerul luand blidul, l-a aruncat in mare. Si s-a intristat foarte, de aceasta, sihastrul. Iar de acolo mergand, a doua zi, au gazduit la un om primitor de straini, care si picioarele lro le-a spalat si bine i-a cinstit pe ei. Si omul acela a adus la dansii inca si pe singurul sau fiu, ca sa-l blagosloveasca pe el, precum l-au si blagoslovit; dar peste noapte, mergand, ingerul i-a sugrumat copilul. Si simtind sihastrul, nu i-a zis nimic, pricepand ca mai pe urma avea sa inteleaga. Iar a treia zi mergand, n-au aflat pe nimeni care sa-i primeasca, insa au gasit o casa pustie, veche, si sezand la umbra peretilor, au inceput a manca posmagi, de care ducea sihastrul. Si, dupa ce au sezut ei, ingerul sculandu-se, s-a incins si a inceput a strica casa si iarasi a o zidi pe ea. Atunci, sihastrul a inceput a-l ocara pe el cu manie si mustrandu-l, ii zicea asa: „Oare inger esti sau drac? Ca nu faci lucrurile lui Dumnezeu”. Si i-a zis lui ingerul: „Dar ce am facut?” Si i-a raspuns batranul: „Ieri si alaltaieri, acolo unde ne-au primit acei oameni de Dumnezeu iubitori, unuia blidul i l-ai aruncat in mare, si altuia i-ai omorat copilul, iar aici, unde n-am aflat nimic si nici oameni nu sunt, oare cui zidesti casa aceasta?” Atunci i-a spus lui ingerul: „Sa nu te minunezi, batranule, de aceasta, nici sa nu te smintesti de mine, ci asculta ca sa-ti spun: Omul cel ce ne-a primit pe noi intai era placut lui Dumnezeu intru toate, dar blidul pe care l-am aruncat ii venise lui dintr-o nedreptate. Deci ca sa nu-si piarda plata sa, din pricina blidului aceluia, l-am aruncat in mare, iar tu nu te mira de aceasta. Asemenea, al doilea om, placut este si el lui Dumnezeu, dar de i-ar fi trait acel copil mic, apoi de mare rautate avea sa fie pricinuitor si vas al vrajmasului. Pentru aceea l-am sugrumat si i-am scos sufletul, pentru bunatatea tatalui sau, ca si acela sa se mantuiasca. Deci, nici de aceasta sa nu te smintesti, parinte”. Iar batranul i-a zis: „Dar aici, in loc pustiu, ce faci, stricand casa aceasta si iarasi zidind-o pe ea?” Si ia raspuns ingerul: „Omul din casa aceasta si-a pierdut averea si, saracind a plecat. Dar mosul lui, zidind palatul acesta a pus aur in perete. Deci, pentru aceea i-am surpat casa, ca nu cumva sa piarda cineva pe Dumnezeu, cautand aurul acela aici si sufletul acela sa se osandeasca, zidul nou aratand ca peretii vechi nu mai sunt”. Si acestea spunandu-i-le cu deamanuntul, ingerul i-a zis lui: „Mergi, batranule, la chilia ta inapoi si nu te mai osteni fara de minte. Ca graieste Duhul Sfant: Judecatile Domnului sunt adanci si mult necercate si nestiute de oameni. Deci, nu cauta sa le patrunzi pe ele, ca nu-ti este tie de folos”. Si acestea zicand catre batran, ingerul, intr-acel ceas, s-a facut nevazut. Iar sihastrul, temandu-se foarte, a inteles sa nu mai intrebe de judecatile lui Dumnezeu, spunand tuturor cele intamplate. Si asa si-a mantuit sufletul sau in Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos.
( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian