Întru aceastã zi, cuvânt despre Pafnutie monahul, cum a mântuit acesta pe un tâlhar.

Iarta-ma, parinte!

Pafnutie monahul, alegandu-si viata pustniceasca, niciodata nu gusta vin. Iar, umbland el odata prin pustie, a aflat niste talhari si acestia beau vin. Insa, l-a cunoscut pe el vataful talharilor si stia ca nu bea vin. Dar, vazandu-l pe el slabit de multe osteneli, i-a umplut un pahar de vin, iar in cealalta mana a luat sabia si a zis staretului: „De nu-l vei bea, apoi te voi ucide pe tine”. Deci, cunoscand staretul cu duhul ca prin aceasta il va castiga pe el pentru Dumnezeu, luand paharul l-a baut. Iar vataful de talhari i-a zis: „Iarta-ma, parinte, ca te-am suparat pe tine”. Si i-a zis staretul: „Cred ca Dumnezeu, pentru acest pahar, va face mila cu tine si in veacul de acum si in cel ce va sa fie”. Si, umilindu-se talharul, a grait batranului: „Cred in Dumnezeu si de acum nu voi mai face strambatate niciodata, nici nu voi jefui, nici nu voi mai ucide, ci voi merge impreuna cu tine si ma voi pocai de pacatele mele”. Deci, lasand pe tovarasii sai, a mers cu staretul si si-a mantuit sufletul sau, vietuind in pocainta.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian