Duminica XI de la Luca (XXVIII după Rusalii)

Harul lui Dumnezeu cheamă omul.

„Un om a făcut cină mare şi a chcnat  e mulţi…

Si au început toţi să-ţi ciară iertare unul câte unul” (Luca XIV, 16,18).

Pe cât
este de bun şi de mult milostiv Dumnezeu faţă de om, pe atât este de nerecunoscător şi de nemulţumitor
omul faţă de Dumnezeu. Milostivirea lui
Dumnezeu se luptă cu răutatea omului. Harul lui Dumnezeu cheamă, dar
voinţa omului fuge; harul îl roagă, iar voinţa-i întoarce spatele; harul dă cu îmbelşugare, iar voinţa
refuză darurile fără de ruşine. Acestea
vrea să ni le arate Stăpânul în Evanghelia de astăzi, care are, după cum explică teologii, sens parabolic, moral,
alegoric şi spiritual. Parabol­ic: un
om a făcut o cină mare şi a chemat pe mulţi. Moral: omul este însuşi Domnul Dumnezeu-Omul, care a făcut Cina cea de
Taină a preacuratelor Lui Taine şi ne
cheamă la Sfânta împărtăşire. Alegoric: omul este iarăşi acelaşi Cuvânt întrupat a lui Dumnezeu, care s-a
pogorât din şanurile părinteşti în
curatul pântece al Fecioarei Măria şi făcându-se om, a chemat, ca la o mare cină, în sfânta Lui Biserică, pe
mulţi şi pe iudei şi pe păgâni. Spiritual:
omul este Dumnezeu şi Tatăl, care a chemat la cina veşnicei desfătări, adică a împărăţiei Lui celei cereşti,
pe tot omul care vine în lume (loan I, 9), pentru că vrea ca toţi să se
mântuiască şi să vină la cunoştinţa
adevărului (I Timotei II, 4). Aceasta este nemărginita bunătate şi multa milostivire
a lui Dumnezeu faţă de om. Dar cât este de mare nerecunoştinţa şi nemulţumirea omului
faţă de Dumnezeu! Cei chemaţi nu vin, cei hotărâţi refuză. „Si au
început toţi să-si ceară iertare unul câte unul” (Luca XIV, 18). Unul
spune: „Mi-am cumpărat ţarină si trebuie să mă duc s-o văd” (Luca XIV, 18).
Acesta este omul iubitor de lume care şi-a cumpărat, cu preţul propriului lui
suflet, ţarina neroditoare a acestei lumi, în care cu trudă şi cu sudoare
munceşte zadarnic vreme îndelungată, dar nu seceră decât numai ciulinii şi spinii
suferinţei şi deşertăciunii lumeşti. „Mi-am cumpărat ţarină si trebuie să mă
duc s-o văd”. Altul a cumpărat cinci perechi de boi şi vrea să-i încerce (Luca
XIV, 19). Acesta este iubitorul de bogăţie, care este
ţintuit cu toate simţurile sale, cele externe şi interne, de lăcomie şi de câştig
ruşinos: „Mi-am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i
încer”. Iar altul şi mai neruşinat zice: „M-am însurat şi nu pot să
vin” (Luca XIV, 20). Acesta este iubitorul de trup, care este legat trup şi
suflet, cu legăturile cărnii: „Femeie mi-am luat si nu pot să vin”. Pentru asta eu
împart pe toţi oamenii în trei cete: Unii sunt iubitori de lume, alţii
iubitori de bogăţie, alţii iubitori de trup. Lumea, bogăţia şi trupul sunt trei
piedici şi nu lasă pe oameni să meargă la marea cină, la împărtăşirea cu prea
curatele taine, la desfătarea împărăţiei cerurilor. Acesta va fi
subiectul predicii de azi (Partea I şi partea a Il-a nu s-au găsit în afară de aceste
însemnări. Punctele de suspensie arată lacunele (Nota Mazarachis)).

l. „Mi-am cumpărat ţarină si trebuie să mă duc s-o
văd”. Acesta este iubitorul de lume. Mare piedică este lumea pentru
mântuirea omului! Dumnezeu şi lumea sunt două lucruri cu totul potrivnice. Este cu
neputinţă să
slujească cineva şi lumii şi lui Dumnezeu. „Nimeni nu poate sluji la
doi domni” (Matei VI, 24; Luca XVI, 13)…

într-o
vedenie, Marele Antonie a văzut că lumea toată era acoperită de curse: curse pe
câmpii şi în grădini, curse pe drumuri şi în pieţe, curse în palatele celor
mari şi în casele săracilor; curse în biserici şi în altare, curse peste tot
locul. Ce înseamnă oare vedenia? Curse sunt rătăcirile, înşelăciunile, grijile
şi preocupările lumii; curse care prin de mâini, de picioare, de gât, de
ochi, de minte, de inimă. Curse care ţin pe bărbaţi şi pe femei, pe copii, pe
tineri şi pe bătrâni. Unul vrea să se roage, vrea să se ducă la Biserică,
vrea să se mărturisească, vrea să se împărtăşească, vrea într-un cuvânt sa se
îndrepte, dar este prins de laţul lumii. Vrea să facă rugăciune, dar are în
minte mii de griji de ale casei; vrea să meargă la Biserică, dar trebuie să meargă la
autorităţi să termine cutare treabă, trebuie să meargă în piaţă să vadă de
cutare târguiala. Vrea să se mărturisească
şi să se împărtăşească, dar nu găseşte nici zi, nici ceas, nici minut.
Ştiţi cât era de grea tirania lui Faraon peste poporul robit al evreilor?…

„Trimite pe poporul Meu ca să-mi serbeze (Ieşire V, 1); să
mergem cale de trei zile în pustie ca să jertfim Dumnezeului nostru (Ieşire
V, 3)… Să se îngreuneze lucrările oamenilor acestora şi să se îngrijească de ele”…

Aşa trece ziua fără
rugăciune, trece sărbătoarea fără liturghie, trece anul fără pocăinţă,
trece tot cursul vieţii cu grijile lumii, fără să ne gândim la Dumnezeu. Şi cum
să ne mai gândim la Dumnezeu când în mintea noastră sunt grijile lumii? „Nu, spune
Marele Chirii, pentru omul cu mintea tulburată şi chinuită, nu este nici gând de fapte
bune, nici harul lui Dumnezeu”… Apă tulbure în care nu-ţi poţi vedea
chipul… Creştine, „un .om a făcut cină mare şi a chemat pe
mulţi”. Ce spui? „Te rog să mă ierţi”… O, ce mare piedică
este lumea pentru mântuirea omului!

2. Dar tu celălalt, ce răspunzi? „Mi-am cumpărat cinci perechi de boi si merg să-i
încerc”. Acesta este omul iubitor de bogăţie. O, ce mare piedică este bogăţia
pentru mântuirea omului! Aici este cu adevărat acea mare cursă care ţine legat foarte strâns
sufletul. Pentru aceea, spune fericitul
Pavel: „Cei care vor să se îmbogăţească cad în ispită, în cursă şi în multe pofte, nesocot^;îe .v/ vătămătoare, care cufundă pe oameni în
ruină si pierzare” (I Timotei VI, 9). Mai întâi în ispită; al doilea în mânie; al treilea în multe pofte nesocotite si vătămătoare, în ispită, adică să jure strâmb, să nedreptăţească, să răpească, în mânie: să insulte, să hulească,
să ucidă, în multe pofte nesocotite şi vătămătoare. Mare nesăţioasă … „Unui
om
bogat i-a rodit ţarina” (Luca XII, 16)… Nici nu se gândeşte să
întoarcă lucrul
străin… (Atalanti şi Ipomeni…) Diogene fiind întrebat pentru ce este galben aurul?
Pentru că are pe mulţi care îl vânează… „Nu se poate să iubeşti în acelaşi
timp şi argintul şi sufletul”… „Care cufundă pe oameni în ruină si
pierzare”…

Prin urmare, o, ce mare piedică este bogăţia pentru mântuirea omului! Creştine, „un
om a făcut cină mare si a chemat pe mulţi”. Ce spui? „Te rog să mă
ierţi”.

3. Nu vine unul,.pentru că este iubitor de lume; nu vine altul, pentru că este iubitor de
avuţie. Vino cel puţin tu, oricare ai fi! Dar ce văd, ce aud? „Mi-am
luat femeie şi nu pot să vin!” O, ce mare, ce înfricoşătoare, ce puternică piedică
este trupul pentru mântuirea omului! Acesta nu-i laţ, ci funie întreită,
este lanţ de fier pe care nu poate să-1 taie altcineva decât moartea… „Mi-am
luat femeie şi pentru aceasta nu pot să vin!” … S-o mărturisim
deschis, creştini, nu este lucru care să lege mai mult inima noastră decât
femeia… (Istoria celor 3 tineri). Femeia îmblânzeşte lei, supune împăraţi,
robeşte pe conducători, învinge pe viteji, sileşte pe oameni să-şi urască
copiii lor, să-şi tăgăduiască pe părinţii lor, să vândă patria, să ucidă, să fie
necredincioşi, să se închine la idoli, să chinuiască, dacă ar avea mii de
suflete… „Fiule, să nu te biruiască pofta frumuseţii, nici să nu te vâneze cu ochii săi” (Proverbele lui Solomon VI, 25).

…”Cumplit lucru este gândul la cele rele,
desfrânarea”… (Grigore Epistola Sof. Prefectului).

O, ce mare, ce înfricoşătoare, ce puternică piedică este trupul! Dacă ai
fost prins odată şi dacă te
voi striga de mii de ori la pocăinţă îmi vei răspunde:
„Nu pot să vin”… închei dar „Un om a făcut cină mare
şi a chemat pe mulţi. Iată
toate sunt gata. Si au început toţi să-şi ceară iertare unul câte unul”…
Nu vine unul pentru că este
iubitor de lume; altul pentru că este
iubitor de avuţie; iar altul pentru că este iubitor de trup. Toţi au refuzat… Vreţi oare să nu se mânie Dumnezeu
împotriva noastră?

Convorbirea lui Avraam cu Dumnezeu
când a
vrut să piardă Sodoma…

Mulţi
chemaţi, puţini aleşi. Dar eu spun: mulţi chemaţi, dar aleşi nici mulţi, nici puţini…„Toţi s-au abătut, împreună netrebnici
s-au făcut, nu este cel care să facă bine, nu este până la unul” (Psalmi LII, 4).

(  Predici de Ilie
Miniat- traduceri de pr. Prof. Dumitru Fecioru)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian