Duminica a XVIa dupa Pogorarea Sf. Duh

Pe bogatul cel nedarnic nu-l cinsteste nimei; toti fug de el si-l vorbesc de rau.

Ascultand pilda talantilor, unii dintre crestinii nostri cred ca nu-i priveste pe ei, findca ei sunt oameni neinvatati, saraci si fara cunoasterea vreunui mestesug, a vreunui dar deosebit. Pilda aceasta zic ei, priveste numai pe cei care conduc, pe invatati, pe dascali, pe mestesugari, pe bogati, fiindca ei au luat, intr-adevar, talanti, adica daruri, de la Dumnezeu. De aceea ei sunt datori sa ajute pe apropele lor. Aceasta, frati crestini, este o mare inselaciune diavoleasca, este o mare greseala, caci daca singurul mijloc pentru fericita chemare a Domnului in Imparatia cerurilor este inmultirea talantilor, fie ca au fost multi, fie ca au fost putini, atunci dupa asemenea socoteli, cei mai multi oameni, adica cei mai saraci si mai neinvatati, nu ar fi vrednici de Imparatia lui Dumnezeu. Stim insa ca Dumnezeu iubeste pe toti oamenii deopotriva. El a intarit toate poruncile Sale pe temelia dragostei. Daca El ar fi dat numai unora talant, adica mijlocul prin care sa implineasca lucrarea dragostei, iar altora nu le-ar fi dat, atunci ar insemna ca Dumnezeu nu vrea mantuirea tuturor oamenilor. Or, un astfel de gand din partea noastra ar insemna cea mai mare nesocotinta.
Dumnezeu fiind drept si iubitor de oameni, voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca. Cum insa toata Legea si proorocii se cuprind in dragoste, iar dragostea se savarseste si se arata nu prin vorbe ci prin fapte bune, adica inmultind talantul Domnului, pentru aceasta Dumnezeu insa nu lasa pe nici un om fara talant. Insa poate cineva sa zica: Ce talant are omul neinvatat si sarac? Inaintea lui Dumnezeu are acelasi talant ca si bogatul, pe care omul sarac si neinvatat poate sa-l inmulteasca, nu numai ca si bogatul, dar chiar mai mult decat acesta, pentru ca Dumnezeu nu cauta la multimea lucrurilor daruite, ci la bunavointa cu care se daruiesc. Si, precum a impartit talantii, dupa potriva fiecaruia, tot asa va cere si roada de la fiecare, dupa talantii pe care li i-a incredintat.
O femeie vaduva, saraca si neinvatata, care nu avea nimica altceva decat numai doi banuti, a inmultit talantul ei, mai mult decat cei bogati, cand i-a pus in cutia milelor din biserica, dupa cum Insusi Mantuitorul, cand a vazut fapta ei, in comaratie cu daniile bogatilor, a zis:,, Amin graiesc voua ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti cei care au aruncat in cutia bisericii: caci toti au aruncat din prisosul lor, iar aceasta, din saracia ei, a aruncat tot ce a avut, toata avutia sa”.
Neinvatata si foarte saraca era vaduva din Sarepta Sidonului. Avea copiii sarmani, era seceta de multa vreme si foamete mare in Sarepta Sidonului, unde ea locuia. Insa in aceste nevoi aflandu-se, ea si-a inmultit talantul pe care-l avea si a primit rasplata inmultirii lui. Care era talantul ei? Un pumn de faina si putin undelemn intr-un ulcior. Pe acesta l-a inmultit, hranind din el pe proorocul Ilie. Dar ce rasplata a luat? Manca proorocul si ea si copii ei sarmani din faina aceasta si din undelemnul; vadra de faina nu s-a inputinat si ulciorul cu undelemn nu a scazut, pana cand a plouat Domnul peste pamantul acela si a incetat foametea. Care om in lume este mai neinvatat, sau mai sarac decat aceste doua femei, care aveau insa talantul lor, pe care l-au inmultit, luind rasplata de la Dumnezeu pentru inmultirea lui?
Deci, daca ai bunavointa sa arati drumul unui calator, ai talant. Daca ai prilej, ca sa adapi pe cel insetat cu un pahar de apa rece, ai talant, iar de-l vei adapa, inmultesti talantul tau. Daca vezi un om in primejdie, sau bolnav, sau altfel patimind si poti sa te rogi lui Dumnezeu pentru el, ai talant; iar daca vei inalta mainile tale la cer pentru mantuirea lui, inmultesti talantul tau. Spuneti-mi mie, care din oameni nu are unul dintr-acesti talanti, dintre aceste mijloace de a face bine? Cine este cel care nu poate sa faca bine aproapelui sau, cu un pahar de apa rece, sau cu un sfat bun, sau cu un cuvant de mangaiere, sau cu o scurta rugaciune? Aceste fapte bune, oricine poate sa le faca. Ele nu raman fara rasplata, caci se socotesc ca o inmultire a talantului.
Insa talantul se inmulteste prin darnicie si se inmulteste si prin rasplatire. Prin darnicie se inmulteste, de vreme ce, cand dascalul invata cu osardie, face multi dascali, cand mesterul fara lenevire arata regulile mestesugului sau, face multi mesteri; cand preotul invata cu fapta si cu cuvantul, pe multi crestini ii indreapta pe calea faptelor bune. Prin rasplatirea lui Dumnezeu se inmulteste talantul, fiindca sluga buna si credincioasa, care inmulteste talanti cei putini pe care i-a primit de la Dumnezeu, acela primeste peste cei putini, alti talanti mai multi, dupa cum Insusi Domnul ne spune zicand:,, Bine sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune”. Deci noi vedem cum in lumea aceasta se inmulteste talantul, nu numai prin darnicie, ci si prin rasplatirea Domnului, pentru inmultirea lui.
Tot in pilda Evangheliei de astazi, vedem si pe sluga cea vicleana si lenesa, care a ascuns talantul lui Dumnezeu cum i se ia singurul talant ce primise. Pe bogatul cel nedarnic nu-l cinsteste nimei; toti fug de el si-l vorbesc de rau, ca pe un lacom de bani si nemilostiv. Pe cel invatat, cand ascunde darul invataturii, il judeca si-l osandesc, sau ca pe un egoist, sau ca pe un lenes, sau ca pe un neinvatat. Preotului, care se leneveste a-si implini datoria preotiei, credinciosii nu-i mai dau cinstea si evlavia cuvenita. Pe cel sarac cand nu face nimic, il defaimeaza ca pe un mandru, sau ca pe un lenes.Deci, in felul acesta, talantul ramane neroditor si nefolositor la cel care l-a primit si care nu-l da altora, ci il ascunde. Unora ca acestia li se va lua talantul din porunca lu Dumnului care zice: ,, Luati, dar, de la el talantul”.
Frati crestini, dupa ce am vazut rasplatirile cele pamantesti si trecatoare pentru inmultirea talantilor, cum si osanda in aceasta viata pentru ascunderea talantului, sa ne indreptam mintile si inimile noastre spre rasplatirile cele vesnice, pentru inmultirea talantilor si spre osanda vesnica, pentru ascunderea lui. Va veni ceasul, frati crestini, cand Infricosatul Judecator va sedea pe scaunul slavei Sale si vor sta inaintea Lui toti ingerii si toti oamenii care au fost pe pamant. Cartile se vor deschide, si cele stiute se vor vedea, iar cele ascunse se vor descoperi. Atuci va tremura acolo sluga cea vicleana si lenesa; stiind ca a ascuns talantul ce i s-a dat lui. Atunci va fi mustrat viclesugul si lenevirea lui, zicandu-i Dreptul Judecator:,, Sluga vicleana si lenesa!”. Atunci va fi luat de la el darul cel dumnezeiesc din porunca infricosatului Judecator:,, Luati, dar, de la el talantul”. Atunci va fi despartit de slava cea dumnezeiasca si va fi osandit in intunericul cel mai dinafara, unde este plangerea si scrasnirea dintilor. Deci va fi amar aceluia care n-a purtat grija sa-si inmulteasca talantul care i s-a dat, prin binefaceri fata de aproapele sau. Dar cei care au inmultit talantul care li s-a dat, atunci vor straluci acolo ca niste luminatori, in mijlocul locasului dumnezeiesc, in stralucirile sfintilor, in ceata ingerilor. Vor straluci acolo razele milosteniei si ale tuturor binefacerilor lor. Acolo vor auzi glasul cel fericit al Domnului:,,Bine, sluga buna si credincioasa!”.
Acolo vor plimi ca rasplata pentru inmultirea talantului, mostenirea vesniciei Imparatiei, prin chemarea Domnului: ,, Intra in bucuria Domnului tau!”. Iata cat de fericit este omul acela, care va inmulti talantul sau, ajutand pe aproapele sau, facandu-i bine si in tot chipul sprijinindu-l. Asa sa facem si noi, frati crestini, in toata viata noastra, ca sa ne invrednicim si noi de lauda si chemarea Domnului, la vremea infricosatei Judecati: ,, Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune: intra in bucuria Domnului tau”! Amin.
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian