Cazania duminicii a XVIIa dupa Pogorarea Sfantului Duh

Este gonita ca un caine, insa ea crede ca totusi va fi ascultata.

Sa fim cu toata luarea aminte la talcuirea Evangheliei care s-a citit astazi, ca sa cunoastem cat de mare era credinta femeii cananeiencii, cat de mare era ravna cu care a intampinat ea pe Hristos si priceperea ei in raspunsurile date Lui, cum si staruinta in rugaciunea ei catre Iisus. Si, de vom fi cu toata luarea aminte la cuvintele Sf. Evanghelii, vom intelege si chipul in care Domnul a scos la lumina si a aratat faptele cele bune ale ei. Osebit de acestea, vom cunoaste si minunea savarsita, din milostivire, fata de fiica ei, cand,
,, In vremea aceea s-a dus Iisus prin partile Tirului si ale Sidonului”.
Dupa vorbirile avute cu carturarii si fariseii asupra unor obiceiuri le lor, prin care inlaturau poruncile lui Dumnezeu si ajunsesera sa cinsteasca pe Dumnezeu numai cu buzele, inima lor ramanand departe de Domnul, si dupa ce carturarii si fariseii s-au scandalizat de cele auzite iar Iisus i-a facut pe ei povatuitori orbi pentru relele lor datini, Domnul a trecut din Iudeia in Siria, in partile oraselor Tir si Sidon. Pentru ce Iisus Hristos, care a poruncit ucenicilor Sai sa nu mearga in calea paganilor si sa nu intre in cetatea samarinenilor, ci sa se duca mai cu seama la oile pierdute ale casei lui Israiel, El insusi a parasit oile cele pierdute ale acestei case si a mers in calea paganilor in partile Tirului si Sidonului? Prin aceasta El n-a calcat nici o porunca data ucenicilor Sai si nici pe poporul lui Israiel nu l-a parasit, pentru ca porunca nu zicea sa nu mergeti mai cu seama la oile cele pierdute ale casei lui Israiel, dandu-le intai lor cinstea, fiindca ei primisera Legea, cu proorociile despre El, si astfel aveau destula lumina si invatatura pentru primirea Lui. Si intr-adevar, israielitenii au avut cei dintai cinstea aceasta, pentru ca, nu numai Domnul Hristos, cel dintai, i-a invatat pe ei, ci si sfintii apostoli, avand poruca de la El, lor le-au propovaduit mai intai credinta in Hristos si numai dupa aceasta s-au intors catre pagani, findca iudeii, n-au primit propovaduirea dupa cum ni se spune in Faptele Apostolilor:,, Atunci Pavel si Varnava le-au spus in fata iudeilor: Voua trebuie sa graim mai intai cuvantul lui Dumnezeu; dar de vreme ce il lepadati si nevrednici va socotiti pe voi de viata cea vesnica, iata ne intoarcem la pagani”. Tot astfel a facut si Iisus Hristos dupa cele intamplate in vorbirile Lui cu carturarii si fariseii. A plecat la paganii din Tir si Sidon.
,, Si iata o femeie cananeanca, din acele tinturi, iesind in calea Lui, striga si zicea: miluieste-ma pe mine, Doamne, fiul lui David! Fiica mea este chinuita de un demon”.
Si Sf. Evanghelist Marcu ne spune ca femeia aceasta era din Fenicia Siriei. Fenicienii se numeau cananeieni. Desi femeia era cananeianca pagana, totusi ea, dupa cum se vede, stia ceva despre Iisus Hristos, pentru ca L-a numit, nu numai Domn, ci si Fiu a lui David. Atat de mult a crezut ca va dobandi tamaduirea fiicei sale, incat, netinand seama ca este de alt neam, a iesit cu toata indrazneala in intampinarea Domnului si L-a rugat pentru fiica ei, strigand catre El cu glas mare: Miluieste-ma, pe mine, Doamne!
,,El insa nu-i raspunse nici un cuvant, ci venind aproape ucencii Lui, il rugau si ziceau: slobozeste-o pe ea, ca striga in urma noastra”.
Iubitorul de oameni Iisus Hristos a inviat din morti pe fiul vaduvei, la poarta cetatii Nain, a dat lumna ochilor orbului din nastere, a insanatosit madularele slabanogului de la scaldatoarea oilor si a tamaduit bolile multor bolnavi, fara nici o rugaminte din partea cuiva. Pentru ce nu da nici un raspuns cananeiencii, acestei mame nenorocite, care se ruga cu atata credinta si evlavie, si striga cu glas mare:,, Miluieste-ma Doamne, Fiul lui David? Aceasta tacere a mirat pe ucenici. De aceea apropiindu-se de El, il rugau zicand: Da-i drumul ca striga in urma noastra. Ei ziceau acestea, nadajduind sa-L induplece pe Iubitorul de oameni, ca sa miluiasca pe femeie. Daca Domnul ar fi raspuns cananeiencii si i-ar fi ascultat rugaciunea, ucenicii Lui si poporul,care era acolo, necunoscand credinta ei, s-ar fi scandalizat, stiind ca femeia esra de alt neam si de alta credinta. Deci tacerea Domnului a fost mijlocul prin care, aratandu-se credinta si evlavia femeii, s-a inlaturat tulburarea ucenicilor si a poporului care era de fata. Dupa aceea,
,, Raspunzand El, le zise: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israiel”. Iisus Hristos le-a zis ca este trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israiel, ca sa arate prin aceste cuvinte ca nu voieste sa asculte rugaciunea cananeiencii si astfel sa se arate credinta ei, spre mustrarea iudeilor, care, zicand ca ei cred in Dumnezeu, erau necredinciosi in cele ce a zis Dumnezeu despre Iisus Hristos. De aceea sfintii apostoli auzind raspunsul Domnului n-au mai zis nimic.
,, Dar venind femeia s-a inchinat Lui, zicand Doamne ajuta-ma!”
Desi rugamintea apostolilor n-a putut sa induplece pe Iisus, femeia, avand inca credinta ei tare, nici nu s-a deznadajduit si nici n-a fugit, ci a capatat si mai multa indrazneala si a venit mai aproape de Iisus Hristos. Acum nu mi striga mergand in urma, ci stand in genunchi inaintea Lui, I s-a inchinat zicand: ,, Doamne, ajuta-ma!” Precum se vede, ea a crezut ca Iisus este Dumnezeu adevarat si atotputernic. De aceea n-a zis: roaga pe Dumnezeu sau roaga-Te pentru8 mine, ci L-a rugat din toata inima ca pe un Dumnezeu, zicand:,, Doamne ajuta-ma!”
,, Iar El ii dadu un raspuns: Nu se cuvine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor” iar femeia i-a raspuns indata zicand: ,, adevarat Doame, dar si cainii mananca din faramiturile care cad la masa stapanilor”.
Cat de mare este caldura credintei ei! Este gonita ca un caine, insa ea crede ca totusi va fi ascultata. Cata smerenie! Este socotita in randul cainilor, dar cu mare barbatie sufleteasca ea primeste infruntarea. Cu cata intelepciune raspunde la cele spuse de Iisus: Asa este. Doamne! Cainii sunt necurati, dar precum ei mananca din faramiturile care cad la masa stapanilor lor, asa da-mi si mie darul acesta, care este mic la Tine, ca si una din faramiturile care cad de la masa, dar la mine este dar mare, caci vindeca suferinta cea cumplita a iubitei mele fiice.
Ca Dumnezeu atoatestiutor, Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos cunostea de mai inainte toata framantarea sufleteasca a cananeiencii si toata credinta ei. Daca nu ia ascultat indata rugaciunea ei, ci a lasat-o sa marturiseasca inaintea tuturor credinta ei puternica, El a facut aceasta pentru ca voia sa arate atat celor ce era de alt neam si inchinatoare la idoli, totusi pentru necredinta ei neclintita in Iisus Hristos ca Dumnezeu, era vrednica de darul pe care-l cerea. Si ca sa inchida inca o data gura idolilor care nu credeau in El,
,, Atunci raspunzand IIsus a zis ei:,, o, femeie, mare este credinta ta, faca-se tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela”.
Intr-adevar, mare este credinta acestei femei inchinatoare la idoli si nestiutoare a invataturilor si Legii dumnezeiesti la iudei. Alearga iesind din hotarele patriei sale, si striga in urma lui Iisus si a ucenicilor Lui: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Desi nu primeste nici un raspuns si este gonita si infruntata, ea insa nu pleaca ci sta, crezand ca Hristos o va asculta. Pentru aceasta i-a dat ei Domnul tot ceea ce a cerut, asa cum a dat si sutasului alta data, zicandu-i:,, Faca-se tie precum voiesti!”, dupa ce a laudat-o pentru credinta ei, spunandu-i :,, O, femeie, mare este credinta ta!” In ceasul acela in care Iisus Hristos a grait cuvantul acesta:,, Faca-se tie dupa cum voiesti!” fiic ei s-a tamaduit, ca si altadata, servitorul sutasului, iar femeia cananeianca a primit, cu aceasta rasplata, rasplata binemeritata a credintei ei si a staruintei ei in rugaciune.
Deci, iubiti frati, avand pilda pe femeia cananeianca, si aducandu-ne aminte totdeauna de bunavointa Mantuitorului Hristos fata de ea si de minunea pe care a savarsit-o Domnul, la rugaciunea ei cea staruitoare, sa fim tari in credinta noastra si sa staruim in rugaciunile noastre catre Bunul Dumnezeu, caci numai astfel ne vom putea impartasi de binecuvantarile Sale, de al Sau har si de a Sa iubire de oameni. Amin!

( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian