Cazania duminicii a XVIII a dupa Pogorarea Sfantului Duh

Cauta totdeauna, din tot sufletul tau si din toata inima ta, Imparatia lui Dumnezeu.

In Sfanta Evanghelie de astazi am vazut ca doua sunt poruncile lui Dumnezeu, pe care le-au ascultat Petru si ceilalti ucenici ai lui Iisus Hristos:,, Aruncati mrejele voastre pentru pescuire” este cea dintai si ,, Nu te teme, de acum vei fi pescar de oameni!” sau, dupa cum spune Evanghelistii Matei si Marcu:,, Veniti dupa Mine si va voi face pe voi pescari de oameni” este cea de-a doua porunca. Supunandu-se indata ucenicii la porunca cea dintai, au avut bun spor, prinzand multime mare de peste; supunandu-se indata si la cea de-a doua porunca, au ajuns impreuna-sezatori pe scaune cu Iisus Hristos, in Imparatia cerurilor. Aceasta ne arata din destul ca cei care se supun dumnezeiestilor porunci mostenesc nu numai Imparatia vesnica, ci si in aceasta viata vremelnica au bun spor.
Frati crestini nenumarate sunt spusele dumnezeiestilor Scripturi, care fagaduiesc pazitorile dumnezeiestilor porunci rasplatirile cele ceresti, impreuna cu cele pamantesti. Vom aminti numai doua din Scriptura cea Veche si numai doua din cea Noua, fiind destule pentru incredintarea unui om, cu mintea sanatoasa.
Intai amintim cele vestite de proorocul Isaia, cand a fost trimis ca sa propovaduiasca dumnezeiasca hotarare pentru cei ce pazesc poruncile Domnului. El a spus:,, Daca veti vrea, si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar daca nu veti vrea si nu Ma veti asculta, atunci sabia va va manca, caci gura Domnului a grait aceasta”. Acum vom aminti ceea ce a propovaduit sfantul prooroc si imparat David, cand a vorbit despre rasplatirile care se dau oamului drept. Aratand intai rasplatirea cea pmanteasca, el a zis:,, Cu lungime de zile il voi umple pe el”, apoi aratand si pe cea cereasca, a zis:,, Si voi arata lui mantuirea Mea”.
Iisus Hristos, Care a venit pe lume, nu ca sa strice, ci ca sa implineasca Legea cea veche, prin invataturi desavrsite, care nu se cuprind in Legea veche, fiinca cei care au primit-o nu aveau putinta de intelegere a lor, a zis:,, Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua”; iar cand a vorbit despre cei care isi lasa averile si rudeniile pentru dragostea fata de El, a invatat ca unii ca acestia sunt rasplatiti si in viata aceasta, zicand:,, Amin, graiesc voua, nu este nimeni care sa-si fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata sau mama, sau femeie sau copii, sau tarine, pentru Mine si pentru Evanghelie, si sa nu primeasca insutit acum, in viata aceasta cu prigoniri: case, frati, mame, copii si tarine, iar in veacul viitor viata vesnica”. Cel care crede in Dumnezeu si este incredintat caci cuvintele dumnezeiestii Scripturi sunt cuvitele lui Dumnezeu nu are nici o indoiala ca pentru ascultarea dumnezeiestilor porunci va lua indoita rasplata: pamanteasca si cereasca, vremelnica si vesnica.
Dupa cuvintele dumnezeiestii Scripturi si pildele ei, dreapta noastra judecata ne sileste sa credem ca este adevarat ceea ce ne invata, caci daca Dumnezeru nu daruieste bunatatile pamantului celor care il iubesc pe El, Ii pazesc poruncile si fac voia Lui, atunci cui le va darui? Vrasmasilor Lui, care calca legile si poruncile Lui si nesocotesc voia Lui cea dumnezeiasca? Nu! Aceasta este cu neputinta, fiindca ar fi o nedreptate. Iar daca nici prietenii, nici vrasmasii, nu dobandesc bunatatile pamantesti, atunci in zadar a facut Dumnezeu atatea flori, atatea roade, atatea dobitoace, atata aur si argint, atatea pietre scumpe, atatea felurite si nenumarate fapturi; in zadar i-a dat omului atata intelepciune in minte si atatea mestesuguri in maini, pentru facerea atator nenumarate lucruri, care-i aduc toata multumirea si bucuria. Dar cine va crede vreo data ca Dumnezeu, fiind atat de intelept si atat de purtator de griji pentru oameni, a facut atatea lucruri nefolositoare si atatea fapturi, in zadar?Este drept ca pacatul stramosului Adam ne-a facut pe noi sticaciosi si ne-a gonit din rai. Este iarasi drept ca pentru pacatul stramosului, a blestemat Dumnezeu pamantul, zicand:,, Blestemat va fi pamantul pentru tine, cu osteneala sa te te hranesti din el in toate zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi el!”
Acest blestem insa a fost dat pentru pacat, pentru pacatul primului om. Dar daca va lipsi pacatul si in locul lui vor veni faptele bune, atunci va mai fi ore, blestemat pamantul si viata omului pe pamant, va mai fi plina de necazuri, de spini si de palamida? Nu! Faptele bune ridica pe om la starea pe care a avut-o Adam inainte de pacat, adica la strea binecuvantarii, bucuriei, si multumirii. In aceasta stare se afla David cand facea voia lui Dumnezeu, iar cand a facut pacatul, atunci a simtit blestemul pamantului cu scarbele, spinii si palamizile lui. Acest duh dumnezeiesc pe care-l avea omul inainte de pacat, vine iarasi in inima lui, dupa savarsirea faptelor bune. Acest duh dumnezeiesc il aduce pe om mai sus decat toate fapturile de pe pamant. Acest duh dumnezeiesc intareste atat de mult pe om, incat si blestemul pamantului cu necazurile, spinii si palamizile lui, ii aduc bucurie, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel, despre sine dupa ce a ajuns la savarsirea faptelor bune, zicand:,, Acum ma bucur de suferintele mele”. Ni se arata deci ca cel care doreste bunatatile lumii acesteia trebuie sa umble in calea faptelor bune, iar noi pacatosii, credem ca, alergand prin locurile pierzarii, gasim acolo indestularea bunatatilor vietii acesteia. Bunul Dumnezeu a dat oamenilor Legea Sa, povatuitoare spre o viata fericita, impartindu-o in zece porunci si zicand; Slujeste si iubeste numai pe Dumnezeu cel adevarat si niciodata sa nu te inchini, nici sa slujesti lucrurilor fapturii; dar noi uitam pe Dumnezeu si ne lipim inima noastra de fapturi, adica de mosii, de vii, de gradini si de podoabe, inchinandu-ne aurului si argintului, ca lui Dumnezeu. Sa nu te juri zice o alta porunca a Legii, pe numele Meu; dar noi facem juraminte pentru lucruri de nimic, de cele mai multe ori mincinoase, pe care le pazim sau le calcam. Pazeste ziua Domnului, adica sarbatoarea, zice Dumnezeu; iar noi nu numai ca nu venim la biserica in sarbatori, sa ascultam cuvantul lui Dumnezeu si sa cerem iertarea pacatelor noastre, ci le asteptam ca sa dezlegam firul curateniei, si sa savarsim tot felul de pacate. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, porunceste mai departe Dumnezeu; iar noi nu bagam in seama pe parintii nostri, chiar atunci cand ei au trebuinta de ajutorul nostru. Dimpotriva cu multa indrazneala ii si ocaram. Sa nu ravnesti la femeia altuia, sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu marturisesti stramb, sa nu doresti lucru strain porunceste Dumnezeu; dar noi pangarim casa altuia, ne hranim cu avutul altora, ne manjim mainile in sangele fratelui nostru, marturisim stramb si rapim lucrurile semenilor nostri.
Daca voiesti bogatie, daca doresti cinste, daca cauti fericire, daca doresti bunatatile lumii acesteia, slujeste totdeauna Domnului si pazeste cu toata luarea aminte si silinta toate poruncile Lui, necalcand niciuna din ele. Sa nu te lauzi niciodata cu intelepciunea ta, cu puterea ta si cu bogatia ta, tinand seama de sfatul roorocului Ieremia, care zice:,, Sa nu se laude cel intelept cu intelepciunea sa; sa nu se laude cel puternic cu puterea sa; nici cel bogat sa nu se laude cu bogatia sa. Si de se lauda cineva, sa se laude numai cu aceea ca pricepe si Ma cunoaste, ca Eu sunt Domnul, Cel ce fac mila si judecata si dreptate pe pamant, caci numai acrest-i placut inaintea Mea, zice Domnul”, cum si de indemnul Sf. Ap. Pavel, care zice:,, Cine se lauda, in Domnul sa se Laude”. Intru aceasta sa te lauzi, recunoscand ca toate sunt de la Dumnezeu si El este Datatorul bunatatilor, si al celor pamantesti si al celor ceresti, pentru cei ce-I slujesc Lui.
Cauta totdeauna, din tot sufletul tau si din toata inima ta, Imparatia lui Dumnezeu, savarsind numai fapte bune si fii incredintat pururea ca facnd acestea, vei dobandi si bunatatile pamantesti, dupa cum te incredinteaza Milostivul Dumnezeu, zicand:,, Cautati Imparatia lui Dumnezeu, si toate acestea se vor adauga voua”. Amin!

( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian