Duminica a XIX a dupa Pogorarea Sfantului Duh

,, Domnul a zis: cum  voiti sa va faca  voua oamenii, sa  faceti  si  voi asemenea”.

                            

In Evanghelia  de  astazi  citita, Domnul  nostru  Iisus Hristos ne  da  cele mai  inalte invataturi  despre dragostea ce trebuie  sa  o  aiba oamenii fata  de  semenii  lor , despre  dragostea fata  de vrasmasi si despre  binele  ce  suntem  datori  sa-l facem semenilor  nostri, fara sa  nadajduim  vreo rasplatire.  Cand a grait Domnul  aceste  invataturi atat  de  inalte  pentru  noi, pamantenii  s-a folosit  si de  unele exemple, care au  fost alese  in asa fel, incat  ele  sunt nu  numai  usor  de inteles, ci  si  intru  tot  primite de  dreapta  noastra  judecata. Dupa  cum un dascal  intelept  isi  invata ucenicii, incepand  de la  lucrurile  cele mai usoare si  cunoscute  de  ei, si-i conduce  apoi,  prin  acestea, la  invataturile cele mai grele si mai  necunoscute, tot  asa si Invatatorul  si Mantuitorul lumii a dat intai ca exemplu legea  cea  fireasca, stuita si  cunoscuta de orice om, care-L ascultau; apoi, i-a  invatat invataturile cele mai  inalte si cele mai  desavarsite care  cu toate ca stau si ele in  puterea omului, sunt  socotite  de unii cu  neputinta de  indeplinit  si  chiar  potrivnice firii  omenesti.  Dupa ce a ales pe cei  doisprezece  apostoli si  dupa ce le-a  grait  cele  noua  fericiri, indeplininidu-si  cuvantul  catre multimea de oameni care  era  de fata:

   ,, Domnul a zis: cum  voiti sa va faca  voua oamenii, sa  faceti  si  voi asemenea”.

    Aceasta este o lege fireasca, sadita  in firea  tuturor oamenilor. Dupa  cum  voiesti  sa-ti faca tie  oamenii, fa  si  tu lor  asemenea. Voiesti sa-ti  rasplateasca altul avutiile tale, sau sa-ti defaimeze cinstea  ta, sau sa-ti aduca vre-o paguba, oricat  de mica? Ni! Atunci fa si tu asemenea; nu  rapi, nu  necinsti, nici  nu  pagubi pe altul. Voiesti  intr-adevar  ca toti ceilalti  oameni sa te  iubeasca, sa te  pretuasca si  in  tot  timpul  sa-ti faca bine? Atunci fa  si  tu la fel tuturor: iubeste  pe  toti, pretuieste pe  toti, fa  bine la toti. Sf. Evanghelist  Matei infatisandu-ne acelasi  lucru, spune  ca Domnul, dupa  ce a zis  acestea, a adugat, spunand ca ,, aceasta este Legea  si  proorocii”. Intr-adevar toate  cate  invata Legea lui Moise si  proorocii sunt  drepte si adevarate si  in Evanghelie. El  nu  spune  ceva nou, cand  spune  acest lucru  firesc din  viata oamenilor. Crestinii  insa  trebuie  sa  fie  ceva mai  desavarsiti decat  iudeii  si  paganii. De  aceea, dupa  ce a aratat acest lucru  firesc Iisus Hristos, a continuat, zicand: ,, Caci  daca  iubiti pe  cei  ce  va iubesc ce multumire  puteti  avea? Doar si  pacatosii au iubire pentru  cei ce le  poarta iubire. Si, daca  faceti  bine, la  cei  ce  va fac  bine, ce  multumita puteti avea? Doar  si  pacatosi acelasi  lucru fac. Si , daca imprumutati pe acela  de  la care  nadajduiti sa  luati  inapoi, ce  multumita  puteti  avea? Doar si  pacatosii dau cu  imprumut pacatosilor, ca  sa primeasca inapoi intocmai”.

    Pacatosii  sunt  numiti  aici nu numai aceia care calca Legea  lui Dumnezeu, prin care  se fagaduiesc mari rasplatiri celor  care  o  pazesc pe  ea, ci  sunt  numiti  si  necredinciosii, care  n-au  legea care  sa le  fagaduiasca rasplatiri ceresti pentru  faptele  lor  bune. Acesti pacatosi, nu pentru  dragostea  lui Dumnezeu, ci  pentru folosul lor; nu  pentru a face bine, ci  pentru  rasplatiri, iubesc  numai  pe  prieteni, fac  bine  numai celor care  le fac lor  bine si  imprumuta numai  pe aceia de la cre  nadajduiesc sa primeasca  inapoi intocmai.

  Deci  ce  rasplatire cereasca se cuvine  unora ca acestora? Nici una, pentru  ca  ei isi primesc  rasplata de  la cei carora le-au  facut bine.  In felul acest au  fost  combatuti iudeii, care  socoteau ca  faptele bune, adica orice bine, trebuie facut  numai  rudelor si  celor care  ti-au facut bine, dupa  cum raul trebuie  facut, din  razbunare, cu ,, ochi pentru  ochi si  dinte pentru  dinte” celor  care-ti  fac raul, adica  vrasmasilor. Purtarea crestinilor, ca  fii ai  lui Dumnezeu, trebuie  sa  fie alta. Pentru  ei  Iisus  Hristos spune:  ,, Voi sa  iubiti  pe vrasmasii vostri; faceti  bine si  dati cu  imprumut  fara sa nadajduiti nimic  in  schimb, si  rasplata voastra va  fi  multa si  veti  fi fiii Celui preainalt, caci El  este  bun catre  cei  nemultumitori  si rai”.

    Iata adevarata fapta  buna, care  este  bineprimita la Dumnezeu, iar  la  oameni  vrednica de lauda! Iata fapta cea  buna vrednica  de  multe  rasplatiri si  mari multumiri sufletesti! Cand iubesti  si faci  bine, nu  numai  prietenilor tai, ci  si  vrasmasilor tai; cand  imprumuti, nu  numai  pe  aceia de la care  nadajduiesti sa  primesti inapoi  intocmai, ci  si pe acei  lipsiti si  saraci, de  la  care  nu dadajduiesti sa  mai  primesti  inapoi sau  sa fii rasplatit, ci  numai  de la Dumnezeu nadajduiesti rasplata  si  binecuvantare, atunci  aisavarsit adevarata fapta  buna. Pentru  ea vei avea plata multa si  pri ea te  vei face  fiu al lui Dumnezeu, caci  dupa  cum El este  bun cu  cei nemultumitori si  rai, si rasare soarele Sau peste  cei rai  si peste  cei buni, si  ploua peste  cei  drepti  si  peste  cei  nedrepti, tot  asa si  tu  sa iubesti  si  sa  faci bine si  prietenilor  si  vrasmasilor, si  sa  imprumuti  nu numai  pe  bogati ci si  pe  cei saraci, care au  pe Dumnezeu sprijinitorul lor. Cum  insa  dragostea  fata de  vrasmasi, binefacerile  fata  de  ei si ajutorarea saracilor sunt socotite la Dumnezeu milostivire si  mila, Iisus  Hristos a incheiat  zicand: ,, Fiti milostrivi, precum si Tatal  vostru este  milostiv!”.

    Despre  Dumnezeu-Tatal, Iisus a zis ca este  milostiv, iar  despre  oameni, ca  trebuie  sa  fie  si  ei  milostivi. Caci  Dumnezeu  este  din  fire indurator  si  milostiv, avand din Sine nemarginita mila si  indurare, iar  omul, daca vrea, se  face  si  el indurator s  milostiv, prin harul si ajutorul lui  Dumnezeu. Fara  harul  si  ajutorul  lui Dumnezeu, omul  nu  se  poate  face  milostiv, dupa  cum  spune Iisus  Hristos, zicand:,, Fara Mine, nu  puteti  face  nimic”.

   Pentru aceasta, Doamne Iisuse Hristose, Cel ce  cunosti slabiciunile  si  nepuntintele  firii noastre, daruieste-ne  harul  si  ajutorul Tau, sa  putem  fi  milostivi si  iertatori fata  de  toti semenii nostri si mai  cu  seama fata  de  vrajmasii  nostrii, ca sa ne  invrednicim, nu  de  laudele  lor, ci  de  binecuvantarile  si  rasplatirile Tatalui ceresc, Caruia se  cuvine slava, cinstea si  inchinaciunea, in veci. Amin!


( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.