Cazania duminicii a XXI a dupa Pogorarea Sf. Duh
Prin cuvant, pana in vremurile noastre, harul lucreaza mila Sa peste noi.
Cand a vorbit Apostolul Pavel intaia oara in Ierusalim, invatand pe popor cuvantul lui Dumnezeu, iudeii au primit cu dragoste cuvantul lui si s-au botezat ca la trei mii de suflete. Alta data, el iarasi a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu, in pridvorul cel ce se numea a lui Solomon, cand multi dintre cei care au auzit, au crezut si s-a facut numarul barbatilor botezati ca la cinci mii. S-a dus Filip in Samaria si a propovaduit acolo despre Imparatia lui Dumnezeu si despre numele Domnului Iisus Hristos si au crezut si s-au botezat barbati si femei.S-au dus Barnaba si Pavel in Cipru si au invatat acolo cuvantul lui Dumnezeu; a crezut in data in Hristos proconsul Sergiu Paul. Ce credeti ca-i invatau atunci Sf. Apostoli pe ascultatorii lor? Ii invatau sa se lepede de credinta lor parinteasca si sa primeasca pe cea in Hristos. Ii invatau sa se supuna altei legi,Evangheliei, care era potrivnica legii lor, credintei lor . Ii indemna sa-si paraseasca obiceiurile lor si sa inbratiseze pe cele crestinesti: alta viata, alte obiceiuri, o traire duhovniceasca in loc de cea trupeasca, o traire cereasca in loc de cea pamanteasca, ascultand ei propovaduirea Evangheliei, se lepadau de credinta si obiceiurile lor, de mai inainte, si primeau credinta cea noua.
Se intorceau de la desmierdarile trupului si de la toata desfatarea si placerea trupeasca si mergeau in prigoane, in lupte, in primejdii, si chiar la moarte.
Propovaduitorii invataturii Domnului Hristos ne invata continuu sa ne lepadam de credinta pamanteasca, si s-o pazim neintinata. Ne invata sa nu primim alta lege , ci sa pazim legea crestineasca , pe care am primit-o de la parintii nostri . Ne invata sa nu urmam alte obiceiuri, ci sa traim dupa obiceiurile cele vechi ale crestinilor . In vremile de acum insa roadele propovaduirii sint mult mai putine, desi astazi nu sunt greutatile din vremea sfintilor apostoli .
Unii zic ca atunci rodea cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca il intareau minunile.Au crezut ca la trei mii de suflete, cand a invatat Petru intaia oara, pentru ca s-au minunat si s-au inspaimantat auzind pe apostolul, pe neasteptate, vorbind in felurite limbi. Au crezut ca la cinci mii, cand a propovaduit acelasi apostol a doua oara, pentru ca au vazut pe cel care fusese din pantecele maicii sale olog, vindecat de Petru, ca umbla, si alerga. Au crezut in
Insa vedem ca au crezut multi, chiar fara sa vada minuni. Ce minune a vazut Ioan Botezatorul cand propovaduia si zicea:,, Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor?” Nici una! Dar la el, veneau atunci Ierusalimul si toata latura dimprejurul Iordanului si se botezau de dansul in Iordan, dupa ce-si marturiseau pacatele lor. Ce minune au vazut cei din Antiohia, cand s-au dus la ei Pavel si Barnaba si i-au invatat credinta in Hristos? Nici una! Dar oamenii de acolo, auzind propovaduirea, se bucurau si slaveau cuvantul Domnului si au crezut in viata cea vesnica.
Frati crestini, alti oameni zic caci cuvantul lui Dumnezeu nu mai rodeste in vremile de acum, pentru ca faptele propovaduitorului, din viata lui, sunt nevrednice si potrivnice invataturii pe care o propovaduieste. Domnul si Stapanul tuturor a vorbit despre pricina aceasta destul de lamurit. Carturarii si fariseii erau vicleni, mincinosi si zavistici. De multe ori Domnul ii osandea ca pe niste fatarnici, nebuni si orbi; insa n-a zis niciodata ca invatatura pe care o propovaduiesc ei nu este folositoare si roditoare, din cauza nevredniciei lor, ci dimpotriva a poruncit si a indemnat pe iudei sa asculte cuvantul pe care-l invatau ei si sa pazeasca toate cate ziceau ei, dar sa se departeze si sa nu urmeze faptele lor:,, Toate cate vor zice voua sa paziti, paziti si faceti, zice Domnul, dar dupa faptele lor sa nu faceti, caci ei zic, dar nu fac”.
Recunoastem ca daca propovaduitorul invataturii Domnului Hristos are purtare buna si viata sfanta, atunci cuvantul lui, prin harul ce-l are de la Dumnezeu si prin bunul nume pe care il are el intre oameni, ajuta la intoarcerea celui ratacit si sprijineste indreptarea celui pacatos. Insa nici sfintenia propovaduitorului nu este pricina, nici rautatea lui nu este piedica rodirii propovaduirii, dupa cum nici pricina rodirii semintei nu este frumusetea si podoaba plugarului si nici nerodirea ei, nu este uratenia sau slutimea fetei lui. Daca cuvantul sfintilor ar fi avut putere singur sa intoarca pe cei pagani si sa indrepte pe cei pacatosi,toata lumea ar fi crezut in Hristos , cand Sfintii Parinti invatau. Toata lumea ar fi crezut and propovaduiau sfintii apostoli ai lui Hristos; toata lumea ar fi crezut cand invata si propovaduia Sfantul sfintilor , Fiul lui Dumnezeu , Domnul nostru Iisus Hristos. vedem insa ca multi dintre aceia care au ascultat propovaduirea adevarului din gura Domnului nostru Iisus Hristos , nu s-au folosit cu nimic de pe urma ei, ci au ramas cu inima impietrita.
La toate aceste intrebari si nedumeriri a dat raspuns pilda Sfintei Evanghelii, care sa citit astazi si mai cu seama talcuirea ei,pe care n-a facut-o nici om , nici inger, ci Insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Incepand pilda El a zis: ,,Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa”.N-a zis:Iesit-a dreptul ,sau rafnitorul, sau sfantul ,ci a zis simplu:,,Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa”.Deci ,daca propovaitorul seamana samanta dreapta si nu neghini vatamatoare , invatand dogme si legile cele dumnezeiesti ,aceasta este destul din partea propvaduitorului pentru rodirea cuvantului si nu este de loc nevoie sa cercetam viata si puterea lui.
Dupa aceea Domnul a aratat trei pricini ale nerodirii propovaduirii cuvantului dumnezeiesc : ne luarea aminte , lovirea si amagirea vietii acesteia;iar pentru rodirea cuvantului , o singura pricina :bunatatea.Impartind pe ascultatori cuvantul dumnezeiesc in patru cete,i-a asemanat pe dansi cu drumul, piatra, spini si pamantul roditor .Si , fiindca in vremurile de acum mai toti sintem sau drumul calcat de patimi si de diavoli ,sau piatra uscata si fara umezeala, sau spini, adica plini de griji lumesti, trupesti si de orisice desertaciune, care inabusa intelegerea mantuitoare de suflet, iar cei care au o viata buna si curata sunt foarte putini si rari, pentru aceasta vedem prea putin si rar rodul cuvantului propovaduit.
Iar daca auzi cuvantul lui Dumnezeu si gandul tau este drept, si luarea aminte mare si evlavia multa, si intelegandu-l, te gandesti la el deseori si socotesti totdeauna intelesurile cuvantului, ca sa le aduci la indeplinire in viata de toate zilele, atunci cuvantul lui Dumnezeu ti se face folositor, atunci desradacinezi din inima ta lastarisul pacatului si aduci rod insutit de fapte bune.
Deci, frati crestini, cand veniti in bierica ca sa ascultati cauvantul lui Dumnezeu, sau cand il cititi in carti, sa nu fiti nici drum, nici piatra, nici maracin, ci sa faceti inima voastra pamant bun si curat, stiind ca Dumnezeu Care a facut pe om slobod, fiind milostiv, voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca; dar, fiind drept, pe nimeni nu sileste, ci numai cheama si indeamna. Mijlocul prin care cheama si indeamna este propovaduirea invataturii prin cuvant, pe care Dumnezeu l-a folosit dintru inceput spre mantuirea oamenilor. Chemand si indemnand pe cei mai inainte de Legea veche, pe cei din timpul Legii, pe cei de dupa Lege, pe cei din vremea venirii Lui trupesti, ca si pe cei de dupa aratarea Lui in trup, El singur a adus la cunostinta oamenilor cuvantul Sau prin prooroci, apostoli, si Sfintii Parinti, prin care a proorocit si a vestit dinainte intruparea Fiului Sau, cel Unul Nascut, a invatat dogmele credintei, a dat Tainele cele mantuitoare, a aratat legile cele dumnezeiesti si a dat predaniile cele sfinte. Cuvantul Lui a aratat calea mantuirii si calea pierzarii; a fagaduit Imparatia cea cereasca si chinul cel vesnic. De acelasi mijloc, adica de cuvant, se foloseste Dumnezeu pana acum, graieste noua prin arhierei, prin preoti, prin parintii duhovnici si prin carti. De aceea pana in vremurile noastre, cuvantul lui Dumnezeu are puterea de a intoarce pe cei rataciti, de a indrepta pe cei pacatosi si de a intari pe cei cu viata sfanta. Prin cuvant, pana in vremurile noastre, harul lucreaza mila Sa peste noi. Deci, iubitii mei frati, daca nu ne vom supune cuvantul lui Dumnezeu si nu vom dobandi nici un folos de la el, atunci nu putem avea nici o nadejde de mantuire. Este trebuinta deci de ravna si de siguranta pentru ascultarea invataturilor dumnezeiesti, de luare aminte si de evalvie in ascultarea lor; de aducerea aminte dupa ce am ascultat cuvintele dumnezeiesti de invatatura, si de aducerea lor la indeplinirea in viata noastra de toate zilele. Numai astfel se face inima noastra pamant bun si curat; numai in acest chip rodesc invataturile dumnezeiesti, in noi, roadele faptelor bune, si purtatoare de mantuire, in Iisus Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin!
( Cazania)
Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian