Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric despre ava Pavel cel simplu.

Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pamant.

Fericitul ava Pavel cel simplu, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor un lucru ca acesta. Ca odata, mergand la o manastire, pentru cercetarea si folosul fratilor, dupa vorbirea cea obisnuita intre dansii, au intrat in sfanta biserica a lui Dumnezeu, ca sa savarseasca obisnuita slujba. Iar fericitul Pavel lua aminte la fiecare din cei ce intrau in biserica, cu ce fel de suflet intrau la alujba. Ca avea si acest dar, dat lui de la Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare, ce fel este la suflet, asa cum vedem noi fata unii altora.Si, intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel si vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, a vazut pe unul negru si intunecat la tot trupul si dracii tinandu-l de amandoua partile si tragandu-l spre ei si punand capastru in nasul lui, iar pe sfantul lui inger mergand departe de dansul, posomorat si intristat. Iar Pavel, lacrimand, si mult batandu-si piptul cu mana, sedea inaintea bisericii, plangand foarte pe cel ce i s-a aratat lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare al fericitului si grabnica lui schimbare, care l-a pornit spre lacrimi si plans, il intrebau, rugandu-se sa le spuna pentru ce plange, socotind de nu cumva toti sunt in primejdie, daca face el aceasta. Il mai rugau, iarasi, sa intre si la slujba cu dansii. Iar Pavel, lepadandu-se de aceasta, sedea afara, tacand si plangand foarte pe cel ce intunecat i s-a aratat lui.

Iar dupa putin, sfarsindu-se slujba, si toti iesind afara, iarasi, lua aminte Pavel la fiecare, stiind ce fel a intrat si vrand sa cunoasca ce fel de iese. Deci, vede pe barbatul acela, care avea mai inainte tot trupul negru si intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup si pe draci departe mult mergand dupa dansul, iar pe sfantul inger de-aproape urmandu-i si bucurandu-se de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie, striga, binecuvantand pe Dumnezeu si zicand: „O, nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu, o, indurarile Lui cele dumnezeiesti si bunatatea lui cea fara masura!”. Alergand, apoi, si suindu-se pe o treapta inalta, cu mare glas zicea: „Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pamant (Ps. 45, 8) si vrednice de toata spaimantarea. Veniti de vedeti pe Cela „Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina” (I Tim. 2, 4) Veniti sa ne inchinam si sa cadem la El si sa zicem: Tu singur poti sa ridici pacatele”. Deci, alergau toti cu sarguinta, vrand sa auda cele ce se zic. Si dupa ce s-au adunat toti, povestea Pavel cele ce vazuse dansul, mai inainte de intrarea in biserica, si, iarasi, si ce vazuse dupa aceea. Si ruga pe barbatul acela sa spuna pricina pentru care i-a daruit lui Dumnezeu aceasta grabnica schimbare. Iar omul, vadit fiind de Pavel, inaintea tuturor, povestea fara de sfiala cele despre dansul, zicand: „Eu sunt om pacatos si de multa vreme vietuiam, pana acum, in desfranare. Iar acum, intrand in sfanta biserica a lui Dumnezeu, am auzit citindu-se din Sfantul Prooroc Isaia sau, mai bine sa zic, pe Dumnezeu graind prin el: „Spalati-va si va curatiti. Nu mai faceti rau inaintea ochilor Mei. Invatati sa faceti binele. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, ca zapada le voi albi. De veti vrea si de Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca” (Is. 15-19). Iar eu acestea auzindu-le, de cuvantul Proorocului umilindu-ma la suflet si suspinand in cugetul meu, am zis catre Dumnezeu: „Tu, Dumnezeule, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi (I Tim. 1, 15), cele de acum, prin proorocul tau ai fagaduit, implineste-le acestea cu fapte si la mine, pacatosul si nevrednicul. Ca, iata, de acum iti dau cuvant si ma fagaduiesc si din inima marturisesc Tie, ca nu voi mai face astfel de rau, ci ma leapad de toata faradelegea si Iti voi sluji de acum cu stiinta curata, incepand de astazi, Stapane. Deci, din ceasul acesta, primeste-ma pe mine, cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum inainte de tot pacatul. Cu aceste fagaduinte, zicea, am iesit din biserica, hotarand in sufletul meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu.” Si, auzind, toti strigau cu un glas catre Dumnezeu: „Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut” (Ps. 103, 25).

Cunoscand, dar, o crestinilor, din dumnezeiestile Scripturi si din sfintele descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu catre cei ce curat Il cauta pe Dansul si prin pocainta isi indrepteaza greselile lor cele dinainte, si cum da iarasi bunatatile cele fagaduite, nepedepsind dupa pacatele facute mai inainte, sa nu ne deznadajduim de mantuirea noastra. Ca, precum a fagaduit prin Isaia Proorocul sa spele de pacate pe cei cazuti in noroi si ca lana sa-i albeasca si ca zapada, asa si de bunatatile Ierusalimului celui ceresc vrea sa-i invredniceasca. Asa si prin Sfantul Prooroc Iezechil, cu juramant, iarasi, ne incredinteaza, ca nu ne va pierde pe noi. Ca zice: „Oare, voiesc Eu moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeul – si nu mai degraba sa se intoarca la caile sale si sa fie viu?” (Iez. 18. 23). A Lui este slava in veci! Amin.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian