Duminica a noua dupa pogorarea Sfantului Duh

Ce credem despre Iuda Iscarioteneanu ?

Mustrarea lui Petru, pe care am auzit-o astazi in Sfanta Evanghelie , ne da prilej , cum nu se poate mai bun , sa cercetam cu amanuntul despre imputinarea credintei , care raceste dorinta de fapte bune si doboara lesne pe om in prapastiile pacatului.
Cel putin-credincios se deosebeste de cel credincios si de cel ne credincios dupa cum se deosebeste apa calduta , de cea fierbinte si cea rece . apa calduta are caldura putina,cea fierbinte are mai multa , iar cea rece , nicidecum. Cel putin-credincios are credinta , insa putina ; cel credincios are multa , iar cel necredincios nicidecum.
Apa calduta are putere , insa putina ; cea fierbinte are multa , iar cea rece nicidecum . Cel putin-credincios are rivna,insa prea putina : cel credincios are ravna multa , iar cel necredincios nicidecum . Pentru aceasta necredinciosul. fiindca nu crede nicidecum in Dumnezeu , calca fara sfiala toate poruncile Lui .Cel credincios , fiindca are ravna multa si crede fierbinte , cu anevoie calca poruncile lui Dumnezeu si cu anevoie se leneveste de la savarsirea faptelor bune . Cel putin-credincios , findca se indoieste de cuvintele lui Dumnezeu si are putina ravna , calca cu usurinta legile dumnezeiesti si se dezbraca , la prima incercare , de imbracamintea cea cereasca a faptelor bune.
Aceasta ne invata pe noi cuvantul Sfintei Evanghelii pe care l-am auzit astazi , rostindu-se la Sfana Liturghie
Credinta propovaduieste ca Dumnezeu , fiind nemarginit , este totdeauna si pretutindenea de fata si pe toate le implinesti,dupa cum ne incredinteaza psalmistul , zicand :,, De ma voi sui la cer , Tu acolo esti ; de ma voi pogori in iad , si acolo esti ! De voi zbura pe aripile zorilor si ma voi muta la marginile marii, si acolo ma va povatui mana Ta”. In nici un loc, in nici o vreme, nici macar intr-o clipeala de ochi , nu lipseste Dumnezeu in fata noastra . Credinciosul care , fara indoiala , crede aceasta vede cu ochii credintei pe Stapanul cerului,stand totdeauna inainta lui. De aceea este cu neputinta sa indrazneasca inaitea fetei lui Dumnezeu , sa faca pacate.Proorocul David, care avea credinta fierbinte,zicea :,,Vazut-am pe Domnul inaintea mea pururea,ca de-a dreapta mea este ca sa nu ma clatin”
C el putin-credincios , fiindca nu vede cu ochii trupesti pe Dumnezeu stand inaintea lui,iar ochii sufletului lui sint marginiti si inchisi , din cauza imputinari credintei lui , lesne se clatina de vantul ispitelor si lesne il ineaca valurile pacatului . Ce credem despre Iuda Iscarioteneanu ?
Oare , nu credea el ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu ? Credea,pentru ca de n-ar fi crezut nu ar fi mers dupa Isus , nici nu s-ar fi facut ucenic al Lui . Credea , insa foarte putin ; vedea,dar se indoia. Pentru aceasta credinta lui cea putina a stins-o patima cea puternica a iubirii de argint si astfel s-a facut vanzator si tradator , in loc de ucenic devotat. Avea si Eva credinta in Dumnezeu iar credinta ei ierea putina si calduta . Dumnezeu a zis si ei si lui Adam in legatura cu pomul oprit :,, Sa nu mancati dintr-nsul,nici sa va atingeti de el , ca sa nu muriti”; sarpele a zis catre dansa :,, Nu veti murii cu moarte , ci veti fi ca Dumnezeu!” . Ea a crezut cuvintele sarpelui ,mai mult decat cuvintele lui Dumnezeu.Pentru aceasta imputinarea credintei a aruncat-o in pacatul neascultarii , a golit-o de harul dumnezeiesc si a izonit-o in acest pamant .
Dumnezeu ne porunceste ,zicand: ,,Iubiti pe vrajmasii vostri!” ; Dumnezeu ne porunceste, zicand:,,Bine cuvantati pe cei ce va blesteama pe voi, faceti bine celor ce va urasc pe voi , si va rugati pentru cei ce va supara si va prigonesc pe voi!”. Celor ce iubesc pe vrajmasi lor si le fac lor bine , li se fagaduiesc rasplatiri mari , de Domnul , cind zice :,, Si rasplata voastra va fi multa si veti fi fii Celui preainal”. Noi insa facem dimpotriva.
Noi ne supunem sfaturilor lumii, mai mult decat poruncilor lui Dumnezeu.Credem in promisiunile lumii, mai mult decat in fagaduintele lui Dumnezeu . De aceea uram pe vrajmasii nosti si ii vrajmasim pana la moarte . Pentru ca sa-i biruim , uneltim ocari , viclesuguri , cleveteli , prigoniri , ucideri , rautati mari si pacate infricosate . Lucrari ale credintei sunt acestea? Nu! Acestea sunt lucrari ale credintei inputinate , ca sa nu zic ale ne credintei. Ce faceau sfinti apostoli , care aveau credinta fierbinte in Hristos ? Ei , ocariti find , binecuvantau ; prigoniti fiind , sufereau ; huliti , rugau pe vrajmasi lor sa se potoleasca .Vedem din fapte ce fel de credinta a avut intaiul Mucenic Stefan .
Fiind ucis cu pietre , el a plecat genunchii si s-a rugat pentru cei ce il ucideau zicand : ,,Doamne , nu le socoti lor pacatul acesta !”.si zicand aceasta, a adormit.
Dumnezeu poruncete , zicand : celor ce cer de la voi, dati-le milostenie.Hraniti pe cel flamand, adapati pe cel insetat , imbracati pe cel gol , primiti in casa pe cel strain ,cercetati pe cel bolnav , ingrijiti pe cel din temnita. Saracu ese fraele Meu,saracu poarta fata Mea . Orice veti face saracului ,Mie imi faceti : ,,Adevar graesc voua, intrucat ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici ,Mie Mi-ati facut „. Dumnezeu fagaduieste celur milostivi rasplatiri insutie in lumea aceasta si imparatia vesnica in viata ca sa va vina , zicand : ,,insutit va primi si viata vesnica va mosteni ” . Credem acestea ? Da, intr-adevar credem si marturisim . Foarte bine !Dar dupa aceea vine inaintea noastra cel flamand , cel insetat , cel gol ,cel strain , cel bolnav , iar noi nu numai ca ne intoarcem fata de la dansii , ci uneori ii si certam ii si mustram . Acestea sunt faptele crdintei voastre ? Aceasta este credinta voastra ? Aceasta nu este credinta , ci imputinare de credinta , fiindca faptele , nu cuvintele , sint doveditoare ale credintei noastre , dupa cum ne spune Sfantul Apostol Iacob zicand : ,,arata-mi credinta ta din faptele tale si eu iti voi arata din faptele mele credinta mea”. Aceasta este credinta cea mantuitoare, despre care a zis Mantuitorul: ,, Cel ce va crede si se va botez se va mantui”. Imputinarea credintei este credinta nedesavarsita, putina, rece. Este credinta moarta si de multe ori straina si cu totul goala de fapte bune, pentru care si Apostolul Iacov a zis:,, credinta fara fapte este moarta”.
Frati crestini,
Vedeti asadar, ca imputinarea credintei este pricina tuturor rautatilor, iar credinta desavarsita este izvorul tuturor faptelor bune si tuturor lucrurilor bune. Dar, oare, poate omul sa infierbanteze credinta sa cea rece? Poate , de va voi! Credinta naste fapta cea buna, iar fapta cea buna infierbanteaza credinta. Deci, crestine, fiind bland, smerit, iubitor de dreptate, milostiv, curat, indelung-rabdator, intelept ca sarpele, curat ca porumbelul, indurator ca Tatal tau cel ceresc. Acestea aprind in inima omului focul credintei, acestea fac sa incolteasca in sufletul omului samanta credintei, pe care a venit Domnul sa o arunce pe pamant, in inmile celor ce cred intr-Insul.
Doamene Iisuse Hristoase. Unule-Nascut, Cuvinte al lui Dumnezeu, Tu esti Datatorul credintei si Povatuitorul faptelor celor bune! Noi credem si marturisim ca Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cei din tai suntem noi; insa credinta noastra este putina si rece, nu este atat de fierbinte, pe cat avea trebuinta pentru mantuirea noastra. Deci catre Tine, intru tot indurate, ne plecam genunchii nostri, si cu incredere, ca si Apostolul Petru, strigam dintru adancul sufletelor noastre, cu toata nadejdea in ajutorul Tau: Doamne, mantuiete-ne! Tie se cuvine cantare, Tie se cuvine lauda, Tie slava se cuvine, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian